Capitolul 38:Bear with me

2K 184 7
                                    


Simțeam cum apa se scurgea pe lângă palmele mele în timp ce eu ma uitam la chipul meu în oglinda, apoi arunc ce mai rămăsese din ea pe față.
Visul ma trezise acum 10 minute și încă nu îmi reveneam.Avusese dreptate la naiba!El oprise viermele care voia sa ma omoare.Iar ochii lui erau albastrii și atunci.
Cobor la parter încet sa nu fac prea mult zgomot, ținând cont de auzul super fin al colegului de cabana.Aveam nevoie de apa căci gâtul îmi era uscat și parca as manca și o bucățică de ciocolata ca sa îmi alung gustul metalic de pe limba.

Imi dăduse sa beau sânge!La naiba!Parca și acum ii simțeam gustul în gură.Asta ma înfuriase la început când m-am trezit, apoi în cele 10 minute avusesem timp sa realizez ca dacă nu făcea asta mai mult ca sigur nu aveam sa supraviețuiesc acelei nopți.
Deschid frigiderul și iau o sticla de apa de pe ușa.Lasand ușa deschisa la frigider, ca sa am lumina, încep sa beau cu sete din ea aproape de jumate în timp ce ochii mei scanau după ciocolată.Stiam sigur ca o pusesem în frigider de frica sa nu se topeasca prin dulapuri dar unde naiba e?Poate o mutase el?Nu cred!Ce sa facă el cu ciocolata?Oricum nu mănâncă deloc.
Închid ușa frigiderului,moment în care scap sticla din mana și tip scurt când chipul său stătea somnoros în spatele ușii.
Îmi prinde sticla înainte ca aceasta sa se verse pe podea printr-un reflex ușor de invidiat.
-"Scuze.Nu am vrut sa te sperii."Îmi spune în timp ce îmi înapoia sticla iar eu o iau cu degetele tremurând.Ma atinge în treacăt cu ale sale și iar îmi țin respirația fără sa vreau iar după ranjetul în coltul gurii pe care tocmai și-l afișează este clar ca și-a dat seama.La naiba cu simțul lui de observație!
-"Haaa ai mutat tu ciocolata din frigider?"Il întreb repede vrând sa scap de sub privirea lui albastra.Oare el își dădea seama ca pe întuneric ochii lui se aprindeau ca licuricii?
-"Nu,este aici."Se apleacă în frigider moment în care lumina slaba care venea din el ii arata trunchiul gol și costumația formata numai dintr-o pereche de pantaloni scurți care stăteau mulați pe fundul său.Sa îl pun sa mai caute ceva în frigider?Ceva care nu exista doar ca sa mai stea aplecat?
Ma uitam lung la fundul său și înghit în sec.
Revino-ti Eva sau o sa salivezi înainte sa guști din ciocolată.
Se ridica, spre dezamăgirea mea,în timp ce eu îmi schimb repede privirea, și îmi înmânează ciocolata pe care o doream..sau nu mai o doream în acest moment..căci as fi vrut cu totul altceva..

Nu!Nu!Ciocolata o doreai!!
Mda..sigur..minte-te singura.

O iau iar de data asta sunt atenta sa nu îl mai ating.O desfac și îmi rup de acolo primele pătrățelele întinzând după aceea spre el.
-"Vrei?"
Îmi clatină din cap așezându-se sprijinit de frigider cu mainile pliate uitându-se amuzat la mine cum devoram micile bucăți.Ma arde privirea sa și ma mutam stingherita de pe un picior pe altul.
-"Știi.."Încep eu încercând sa ii atrag atenția de la picioarele mele goale pe care le privea în acest moment."Mi-am adus aminte...de fapt am visat.."OH Doamne Eva nu te mai bâlbâi!
-"Am visat din seara aceea.Stiu ca tu m-ai salvat.Mi-ai dat cumva sa beau sânge?"
Își schimba imediat postura incruntandu-se iar mușchii i se încordează imediat.Hei măcar nu ma mai privea ca pe o gustare..
-"Da."Răspunde șoptit într-un final."Nu sunt mândru de asta dar ai fi murit din cauza loviturii la cap pana te găsea cineva."
-"Cine a fost cel pe care l-ai oprit?Cine este cel care mi-a omorât părinții,căci tot încerc sa îmi aduc aminte chipul dar este mereu în ceata."
-"Creierul tău a blocat probabil aceasta amintire din cauza socului dar îți vei aduce aminte la momentul potrivit."
-"De ce nu îmi spui căci este clar ca știi cine?"Tonul meu era mai nervos acum.Ce naiba este asa greu sa îmi dezvăluie?
-"Pentru ca vreau sa vezi tu cu ochii tai,sau ma rog cu ochii mintii."Se îndepărtează de mine și ma scoate din sărite cum pleacă mereu lăsându-ma în ceata.Ok, mă salvase în seara aia și poate gresisem sa îl vânez atâția ani,nu e ca și cum l-aș fi găsit sau omorât înainte sa aflu adevărul, dar dacă el deținea informația asta nu înțeleg de ce nu o împărtășea.
Nu îl las de data asta și ma duc după el la canapeaua pe care se așezase înapoi la somn.
-"De ce ești încăpățânat?"Îmi pun mâinile în sold ca o țața rățoindu-ma la el.Nu își deschide ochii dar vorbește calm înapoi.
-"Din motive de încredere."
Huh?Alte cuvinte care nu îmi explica nimic ba din contra..
-"Nu poți vorbi și tu normal ca orice persoana fără sa folosești metafore și cuvinte care nu au nici un sens?"
-"As putea dar unde mai este distracția?"
Ce dracu distracție vedea el în toată povestea asta?Chiar ii plăcea sa facă mișto de mine?Poate se plictisea închis intre patru pereți cu dușmanul său dar nici sa facă mișto de mine nu ii permiteam.
-"Asculta-ma bruta!"Ma rastesc la el iar asta imi câștiga o privirea incruntata,deschizând imediat ochii."Poate pentru tine toată povestea asta este amuzanta dar nu și pentru mine.In seara aia mi-am pierdut părinții.Da-mi dracului numele ala sau o sa ma lupt cu tine pana il aflu!"
OK,știu,nu am nici o șansă dar la nervi spunem multe și ne credem niște zmei.
-"Poți încerca."Îmi răspunde calm și își închide iar ochii.

Sângele Evei (Completa)Kde žijí příběhy. Začni objevovat