Dragoste nesfârșită

Vestea suprinzătoare

Frica din dragoste.Frica pe care o simt în acest moment crezând că, Cătălina știe secretul meu.Singurul lucru de care o protejez este faptul că sunt vampir .De altfel de aflarea acestui secret îmi e frică pentru că așa cum am privit-o şi eu diferit pe Allison după ce am aflat. Așa mă poate privi şi ea știind că sunt un monstru. Acela a fost cuvântul pe care eu i l-am atribuit lui Allison după ce am vazut-o așa.Nu îmi doresc asta. Îmi doresc ca eu si Cătălina să rămânem așa .Felul cum mă privește ca pe un om , nu ca pe o fiară .La asta ma gândeam după ce am închis telefonul şi în timp ce coboram .Deschid poarta casei şi întâlnesc ochii obosiți şi albaștri ai Catalinei, imediat îi spun:
-Ce faci ?Ești bine ?Ce s-a întâmplat?
Ea mă sărută lung şi apoi mă atinge foarte tandru pe obraz.După aceea îmi spune :
-Acum sunt bine, vreau să îmi cer scuze pentru seara trecută, am băut prea mult, prea curând nu voi mai bea alcool ,dar tu ce ai pățit? Ai fugit atunci când m-am tăiat , spune ea îngrijorată.
-Da , uneori mai am dureri de cap foarte mari şi nu voiam să mă vezi așa, spun eu calm.
-Orice oi fi avut , te-a calmat Diana,spune ea parcă invidioasă.
-De unde știi că m-a calmat Diana ?întreb eu curios.
-Diana e bff meu în caz că nu știai,spune ea lamurindu-mă
-Aaa , chiar nu știam , nu păreți , oricum e doar o prietenă foarte de treabă.Dar ce ți-a spus ea mai exact?
-Păi ca te-a calmat .De ce ?
Am răsuflat ușurat , deci nu a zis nimic, pot avea încredere în ea.
-Pentru nimic , doar intrebam. Asta era discuția?
-Da .Şi sa știi că nu vin la școală azi că mă doare capul îngrozitor,spun ea evident distrusă.
-De la atâta băutură, spun eu ca un reproș
-Mai taci , spune ea răstit.
Apoi ne sărutăm atât de pasional , închidem ochii şi niciunul nu voia ca acest moment să se termine. Dar într-un final ea își dezlipește buzele ei de ale mele şi îmi spune:
-Mai vorbim,spune pe un ton calm
-Bine,spun eu zâmbind.
Imediat ce spun , se întoarce şi se îndreaptă spre casă. Eu urc să fac repede duș știind ca mai am 30 de minute până încep orele, ce bine că e joi şi mai am încă o zi şi scap.După ce fac duş, mă îmbrac la fel de repede şi fug spre liceu știind că mai am 5 minute.Ajung in fața liceului şi trec cu mers normal pe la elevii , iar in momentul când trebuie să urc scările îl văd pe Alex luând-o pe la subsol.În următoarea secunda apar in fața lui cu ajutorul super vitezei mele.El se uită la mine foarte suprins că am ajuns în fața lui .Mă uit in ochii lui şi văd multă suferință .Mi.am dat seama că acest Alex suferă mult şi nu am putut sa îl constrâng deci e o ființă supernaturală. Acesta depășește momentul de surprindere şi dând privirea in jos îmi spune:
-Lasă-mă în pace!Doar pleacă, nu vreau să îți fac rău,spune el fără a ridica privirea din pământ, cu o voce foarte impunătoare şi foarte rece.
Era ceva ce nu se leagă, e prea ciudat, ceva se întâmplă cu el , trebuie să aflu ce.
-Lasă-mă să te ajut , Alex, spun eu foarte calm
-Dispari cât mai poți , Matt, spune el iar vocea devine mai sinistră
-Nu , Alex ,chiar vreau să te ajut, indiferent de ce se întâmplă cu tine,spun eu la fel de calm
Atunci ridică privirea şi îi întâlnesc ochii de un galben imaculat cu o pupilă mică, apoi îi observ colții ca de lup. Îmi dau seama imediat ce este, cum de nu m-am prins pana acum , doar era iraşcibil.Cat eu observam schimbarea lui , el urlă :
-Dispari ți-am spus ,zbiară de răsună în tot liceul.
Observ atunci, aruncându-mi privirea asupra mâinilor, că unghiile s-au transformat în gheare.
-Nu, am spus , Alex vreau să te ajut, trebuie să te calmezi, crede-mă ca cunosc sentimentul când îți pierzi controlul, doar închide ochii şi respiră adânc.
-Ce ușor e să spui asta şi cu ce mă ajută asta, crezi că nu am mai încercat, urlă el din nou la mine.
-Doar încercă, pentru o secundă , îi spun şi eu
Alex închide ochii şi inspiră puțin aer de vreo trei ori ,iar la al treilea expirat dantura revine la normal şi deschide ochii caprui deschiși. El se lasă ușor in jos şi rămâne acolo .Când îl vad , mă las si eu .Amandoi suntem față in față pe jos in subsolul școlii.Înca se uită în jos şi spune mai mult pentru el :
-Ce bine că m-am calmat.
-Ți-am zis că va merge! îi spun eu
-Apropo , de ce nu ai fugit ?De ce nu te-ai speriat ?
-Pentru că nu mă sperii așa usor.
-Eu sunt un vârcolac,spune el ușor timid şi cu vocea tremurândă.
Deci mi.a confirmat ce bănuiam.De-a lungul celor 100 de ani am mai întâlnit vârcolaci, dar nu am stat de vorbă cu niciunul , mai ales că e un fel de război intre vampiri si vârcolaci. Ei ne cred niște sugători de sânge iar noi pe ei niște animale. Știu despre vârcolaci că traiesc în haite si se transformă la luna plină.
-Să știi că ești primul care află ceea ce sunt.Mă așteptam să fugi sincer.Dar îmi pare că nici tu nu ești un om.
Închid ochii , venele din jurul ochilor devin proeminente, dantura se modifică. Îmi deschid ochii roșii şi ii spun:
-Sunt un vampir ,îi spun eu
-Deci un sugător de sânge, cum spune tata, totuși nu mă așteptam ca un vampir să fie așa.
-Aşa cum ? îl întreb
-Aşa calm, nu știu, am auzit că sunteți niște persoane oribile.Ştiam că ești altfel de când te-am văzut.Deci știi cum e să fii diferit?
-Mai bine ca oricine.
-Luna plină se apropie şi eu devin tot mai irascibil, mai necontrolabil.E atât de dificil să nu te poți controla.Şi ți-e atât de frică că cineva te va descoperi.
-Da, e dificil .Când trebuie să rezist tenatiei de a mă hrani cu sânge , e cel mai greu lucru .Cum ?Eu sunt prima persoană care află ?Andreea nu știe nimic? Am văzut-o foarte apropiată de tine .
-Nu , tu ești prima, o plac mult pe Andreea însă știu că nu pot fii niciodată cu ea pentru că eu sunt...atunci inchide ochii şi simptomele de vârcolac (ochii galbeni imaculați cu o pupilă mică, dantura modificată ca de lup şi ghearele) apar...apoi termină propoziția zicând diferit.Dar tu cu Cătălina? Ei i-ai spus ?
-Nu , i.am spus Dianei , aceasta parcă m-a provocat pentru a afla şi a reacționat destul de bine, de reacția Cătalinei îmi este cel mai frică...atunci şi simptomele de vampir apar...Cum ar fii să mă vadă așa?
Atunci privirile se intalnesc: ochii mei roșii aprinși şi ochii lui galbeni imaculați. Un instinct parcă ne dicta că trebuie să ne atacăm, să luptăm până la moarte, dar niciunul nu l-a ascultat iar simptomele amândurora au dispărut.
Am ajuns in clasă după jumătate de oră de la începerea orelor, ne-am scuzat şi am continuat ora normal.Orele au trecut repede fiind foarte plictisitoare. Neavand chef de nimic , dupa terminarea orelor mă duc direct acasă ajungând în câteva secunde. Fac un duș şi mă gandesc că până la urmă nu e rău că Alex si eu știm ceea ce suntem.Am găsit o persoană care mă înțelege. După duş , îmi las telefonul la incărcat ,ca de obicei.Apoi mă bag in pat şi adorm cu gândul la cum ar reacționa Cătălina dacă ar afla adevărul.
Un sunet mă trezește brusc.Dându-mi seama ca e tonul de apel ales pentru când mă sună Cătălina, in următoarea secundă sunt lângă telefon si răspund :
-Alo ?!Bună Cătălina.
-Bună Matt, sper că nu te-am trezit , voiam să te anunț că mâine toată ziua sunt singură acasă pentru că părinții mei pleacă într-o delegație.Te aștept de cum te trezești. Te iubesc.
Şi apelul se încheie...