The chalice full of purple water ( rewriting )

~Capitolul 4 ~ Partea a V-a~

In ciuda linistii generale, vandul geamea printre copacii, trimitand din cand in cand pale puternice care luau, din cand in cand cu ele, cateva frunze.

Ajunsa langa ei, corpul incepu incet, incer sa se dezmorteasca, chiar daca eram in continuare incapabila sa fac cine stie ce miscari. Desi multumita cu faptul ca barbatul ce se zbatea pe jos ,exact cum facusem eu acum cateva momente, nu era cel de mai devreme, n-am putut sa nu inghit in sec cand Jeff il apuca de gat si ii dadu doi pumni, slabinu-i puterile. Cu toate astea nu am spus nimic, desi oricum nu cred ca eram capabila. In schimb, neintelegand de ce, m-am lasat pe vine langa individ si am inceput analizez fata, pe cat era posibil in acel intuneric, de parca as fi vrut sa-mi amintesc chipul lui tot restu vietii.

Gemetele si privirea lui imi implorau mila, mila si indurare, lucuri pe care eram gata sa i le ofer paca cand...

-E un pedofil.

Apoi , parca si vantul se opri pentru-n moment. Pana si gemetele barbatului. Propozitia facu timpul sa se opreasca si imi alunga orice urma de mila de pe chip si orice urma de indurare din suflet.

M-am uitat in sus, la el, fara sa schitez vre-o expresie. Ochii lui in schimb, sclipeau de parca imi intelegeau trairea si se bucurau de existenta ei. Si acum, ca de aproape fiecare data, cuvintele erau inutile. Dar abia cand s-a lasat pe vine, langa mine, am inteles cu adevarat ce avea sa urmeze. Framanta cutitul, invartinu-i manedul, asteptand cu nerabdare parca momentul ideal pentru a incepe. Apuca sfoara ce trecea peste pieptul barbatului si se apropie de el. Desi chipul ii era neutru, rece, putem simti satisfactia interioara pe care o emana prin fiecare por si, in acelasi timp absorbea toata frica barbatului prin privirea atenta si obsesiva. Ochii lui erau fixati, fara macar sa clipeasca, asupra ochilor celuilalt.

Framantarea cutitului inceta si inspiratia lui puternica facu un mic zgomot. Privind pasiv, analizand, simteam presiunea atmosferei in fiecare colt al mintii. Simteam cum cu fiecare milimentru cu care se aproprie lana cutilului pe gatul barbatului, furnicaturile din degetele mele se amplificau, precum si dorinta interioara ce ma consuma rapid. Cand aceasta deveni incontrolabila, chiar in momentul in care taisul atinse pielea, l-am oprit punandu-mi brusc mana peste a Lui. El se uita la mine cu o expresie indignata si incerca sa-si traga mana. Nereusind, se opri si ma analiza, de aceasta data cu nedumerire care incet se transforma intr-un fel de compasiune si din nou in satisfactie. Isi intoarse mana si-si deschise palma pentru a-mi pasa cutitul pe care eu l-am apucat incet, aproape timida.

Gemetele barbatului alcatuiau un sunet de fundal aproape placut. Forța cu care ii reținusem mâna mai devreme îmi acapara tot corpul, fară voința mea, fapt ce mă făcu să-mi încordez maxilarul pană am simtit cum ma dor dintii. I-am luat locul Lui, asezata fiina acum pesta barbat. Acum știam ce simți si El. Toata cea satisfactie, placere, obsesie pentru frica celuilalt. Teroarea din ochii individului servea drept hrana ce-mi dadea putere sa continui. Toate gandurile se transformară într-unul singur, dictându-mi ca trebuie sa folosesc acel cutit. Nu puteam simti frica, compasiune, milă. Doar dorință pentru suferință.

Am aruncat o privire cutitului, o privire ce parea probabil a unui om a carui minte e pierduta, dar mintea mea era mai prezenta ca niciodata, analizand cutitul si miscarile lui fine. Atat de fine incat lama nu rani pielea iesita in exterior din cauza venelor unflate ce zvacneau pe gatul barbatului. Apoi mi-am mutat iar privirea catre el. Ma uitam in ochii lui, exact cum il privi si El. Îi vedeam sudoarea scurzandu-se pe frunte, ii puteam mirosi groaza, ii puteam auzi inima batand si aproape ca mi se facea scarba stiind ca cere indurare precum cerusera si sufletele pe care le-a distrus.

,, Câte suflete? Câte minți ai distrus pe viață? Câte?"

In timp ce imi puneam aeasta intrebare in gand, lama cutitului se plimba de la piept, pana pe fruntea barbatului, pe care acum o intepam incet cu varful acesteia.

-Cate...? Am soptit inconstient. Cate...?

Barbatul incepu sa se zbata si sa geama mai tare ca oricand, acompaniat de vantul care reveni ca o adevarata furtună. Mi-am inclestat degetele ambelor maini pe manerul cutitului si la-m ridicat in aer. Lumina lunii, reflecata in metalul rece al armei, imi cazu pe chip.

Cate?! Am urlat eu, luandu-mi avant si, in cele din urma, infigand cutitul in fruntea barbatului. Sângele incepu sa țâșnească din rana, murdarindu-mi fata. Ii simteam caldura si textura... Era...

Am smuls cutitul, m-am uitat la el si la mainile mele tremurande, pline de sânge. Socul facu acea forta interiioara sa dispara, doar cat sa realizez ce tocmai facusem dar, reveni mai puternica, mai hotarata, ca o entitate hotarata sa ma posedeze in totalitate. Simtind cum ceva crește in mine, acaparandu-mi intreg corpul si, cand am simtit ca-mi pierd complet controlul, m-am napustit peste cadavru si am inceput sa-l injunghii iar si iar si ia si iar, in piept, in gat, in fata, unde nimeream. L-am sfâșiat, l-am mutilat, l-am ciuruit până corpul i-a devenit mai plin de găuri decat un gard din plasă. Nu mă mai puteam opri, era... Era... Atat de plăcut! Simteam sângele cum mi se scurge printre degete, auzeam lama cutitulu cum sfasie carnea încă moale. Nu stiu cat timp am facut asta, dar stiu ca, dupa ce am aruncat cutitul, am inceput sa-l bat, sa-l lovesc cu pumnii. Capul barbatului se clatina dintr-o parte in alta, animat de loviturile mele. Simteam cum pumnii mi se umplu de sânge, atat de al barbatului cat si el meu, dar nu m-am oprit, nu pana nu am simtit cum fizic, nu mai fac fata si toata vlaga mi se scurge pana la ultima picatură.