Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
Nu a apucat sa spună nimic, căci mătușa lui s-a aplecat conspirativ spre el, ridicând jucăuș din sprâncene:
― De cât timp sunteți împreună?
Am simțit cum obrajii îmi iau foc, iar gâtul îmi devine uscat.
― Eu..., m-am grăbit să lămuresc faptul că încă nu era ceva oficial, dar Bastian mi-a prins mâna în a lui și m-a strâns ușor, făcându-mă să-mi înghit în sec cuvintele.
― De ieri au devenit lucrurile mai serioase, a răspuns el.
I-am dat pe sub masă un vârf de pantof în tibie, destul de tare încât să geamă și să-și schimonosească puțin fața. Nu știam dacă au observat ceilalți, eu aveam ochi doar pentru el, căci eram ocupată să încerc să-l ucid din priviri. Ceea ce mă deranja era faptul că făcea asta pentru a-l face pe vărul lui să își ia gândul de la mine. Nu-i păsa că-l rănește. Având în vedere că era prietenul meu, sau a fost, cel puțin, mie îmi păsa de sentimentele lui. Dacă nu îi puteam oferi ceea ce-și dorea, voiam măcar să îl feresc de astfel de imagini. Îi datoram asta. Bastian ar fi trebuit să dea mai multă dovadă de compasiune, mai ales că cei doi au fost foarte apropiați.
― Mă bucur că ați făcut asta, mătușa lui mi-a zâmbit complice. Vă stă minunat împreună.
Ca pentru a-și etala și mai mult relația, după cum a acceptat să fie numită legătura noastră, mi-a ridicat mâna până la buzele lui și a sărutat-o ușor, privindu-mă direct în ochi în timpul acesta. Oricât încercam să fiu rece, am simțit cum inima mi se ridică în gât, luându-mi aerul pentru cateva momente. A trebuit să trag cu putere aer în piet pentru a mă calma. Fi-rar, Bastian, mă tortura cumva? Că exact așa se simțea.
― Bryan, de ce nu vorbești deloc? S-a întâmplat ceva? Bastian a scos întrebările pe gură cu o prietenie prefăcută pe care eu am sesizat-o din prima.
Îmi venea să-l strâng de gât pentru asta. Am simțit cum umerii mi se lasă când mi-am întors atenția spre Bryan și l-am văzut într-o stare de dezamăgire îndreptată atât spre mine, cât și spre Bastian. Îi era greu șă-și vadă vărul, care cândva îi era cel mai bun prieten, luându-i femeia de care era îndrăgostit. Dacă până acum aveam speranțe, acum nu mai credeam că este vreo șansă ca cei doi să-și rezolve înțelegerile. Eu am înrăutățit lucrurile și vina pe care o simțeam îmi rupea sufletul.
― Cred că este jenat de faptul că am venit peste voi și v-am stricat întâlnirea, a încercat să-i găsească o scuză mama lui.
― Nu, de fapt eu nu mă pot preface că este totul în regulă. Nu pot avea o conversație cu cineva care în ultimii ani a făcut tot ce a putut pentru a ne face să-l urâm.
A spus toate acele cuvinte în timp ce ne privirea pe fiecare pe rând. Eu am înghețat când a ajuns cu privirea spre mine, dar noroc că nu a zăbovit prea mult și și-a mutat-o, ultimul pe care l-a privit fiind Bastian. Apoi, nervos și plin de ranchiună, dezamăgit și rănit, toate în același timp, s-a ridicat fulgerător, făcând scaunul să scârțâie sub el, și a început să meargă spre ușă, lăsându-ne să-l privim șocați.
― Bryan! a exclamat doamna Dalia, făcând ochii mari de suprindere și șoc.
Trebuia să vorbesc cu el, chiar dacă probabil era ultimul lucru pe care el și-l dorea. Am dat să mă ridic în același timp cu cei doi părinți, dar Bastian m-a strâns ferm de mână. Acesta se uita la mine cu maxilarul încleștat, spunându-mi clar că nu mă va lăsa să merg după el.
― Noi plecăm, ne-a anunțat domnul Camil, îngrijorat. Vă rog, scuzați-l pe Bryan. Este rănit din cauza comportamentului tău din ultimul timp, dar ține foarte mult la tine, nepoate.
Bastian a pufnit pe nări cu amuzament. Mi-am tras mâna din a lui, eliberându-mă. Eram nervoasă pe el pentru reacțile pe care le avea, pentru ca a pus paie pe foc când nu era cazul. S-a purtat copilărește. În plus, tot balamucul ăsta a atras atenția, iar privirile oamenilor erau asupra noastă. Adio desert.
Ne-am luat la revedere de la cei doi și am rămas doar eu și el sub privirile tuturor. Eram atât de iritată de toată situația încât i-am privit pe fiecare și am izbucnit plină de nervi:
― Care este problema voastră?
Mi-am dat ochii peste cap și m-am ridicat iar in picioare, de data asta pregătită să plec din acest loc. Bastian era liniștit si senin, sau cel puțin așa părea. Îmi venea să-l strâng de gât. Mi-am pus paltonul pe mine și am început să merg spre ieșire. Nu m-am oprit nici când Bastian mi-a strigat să-l aștept. Șoaptele oamenilor la adresa noastă îmi dădea o stare de nervi îngrozitoare și îmi era teamă să nu lovesc pe cineva cu o sticlă în cap.
Am ieșit din restaurant când ușa s-a deschis din nou și Bastian a fugit după mine. M-a prins de mână. Am încercat să-l îndepărtez, zbătându-mă de nervi.
― Calmează-te! Ce naiba, Clara? a vociferat.
― Termină, Bastian! m-am răstit. Ai făcut pe toată lumea să se simtă prost. De ce? Hm? De ce a trebuit să faci asta?
Mi-a prins bărbia în mână, destul de strâns încât să fiu obligată să-l privesc în ochi. Eu spumegam de furie, însă el m-a surprins cu un chip răvășit, ca și cum era pe cale să-mi dezvăluie ceva important. Respiram greu, iar atingerea lui dură doar hrănea senzația de agitație care-mi făcea stomacul varză.
― Nu este evident? vocea lui era chinuită, ca și cum îi era greu să vorbească.
Am clipit mărunt, confuză. Ce voia să spună? Singurul lucru evident era că îi plăcea să fie nesimțit.
― Of, Clara! Tu ești atât de bună, atât la fizic cât și la suflet, ești puternică, frumoasă...iar eu sunt distrus complet. În schimb, Bryan este potrivit pentru tine. Știu că ți-ar fi mai bine cu el, dar eu sunt un bărbat egoist și te vreau doar pentru mine, înțelegi? Nu-mi permit să te alung și pe tine. Tu ești tot ce am.
O, Doamne! Senzația că tocmai am prins aripi m-a făcut să simt că plutesc, iar declarația lui mai mult decât emoționantă m-a făcut să izbucnesc în lacrimi. Am încercat totuși să nu hohotesc, să nu fac totul să fie jenant. În schimb, m-am ridicat pe vârfuri și mi-am lipit buzele de ale lui. M-a acceptat imediat, adâncind sărutul până cand am simțit că nu mai am aer. M-am îndepărtat tușind. Bastian a chicoti ușor și m-a tras la pieptul lui cu putere, lipindu-mi obrazul de pieptul lui. I-am tras mirosul pe nări, având o nevoie uriașă de el.
Am continuat să plâng. Ceea ce mi-a spus m-a emoționat deoarece eu nu am mai auzit astfel de cuvinte niciodată. Nimeni nu mi-a mărturisit vreodată cât de importantă sunt. Nici măcar părinții mei. Bastian devenea casa mea, iar lângă el începeam să mă simt împlinită și protejată.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
