Clara Barson auzise bârfe despre Bastian, bărbatul misterios care locuia într-un conac, izolat de lume. Lumea vorbea că-și îneca amarul în băutură și alungase cu răutate fiecare persoană angajată de părinții lui. Bărbatul nu dorea să fie deranjat, d...
M-am uitat la mâna lui care-mi ținea încă încheietura captivă și am înghițit în sec.
― Nu este momentul acum să avem discuția asta... Te rog, fă un duș! Arăți ca naiba.
Mi-a dat drumul la încheietură și și-a dus mâinile la pantaloni, iar în secunda urmatoare am clipit mărunt când am văzut că nu avea nimic dedesupt, iar bărbăția îi era acum la vedere. Mi-am mușcat buza de jos și mi-am ferit privirea. Nu aveam nevoie de o oglindă ca să știu cum arăta chipul meu.
― Clara, mi-a șoptit numele și m-am cutremurat din încheieturi. Despre ce conversație vorbești? Până acum nu voiai să mă vezi, iar acum vrei să avem o conversație?
A trecut pe lângă mine și s-a chinuit să urce în duș, închizând ochii când a ajuns sub apă. Și-a trecut mâna prin părul ud și m-a privit curios. S-a sprijinut cu o mână de perete, iar imaginea lui, gol pușcă, sub jetul de apă, m-a zăpăcit complet.
― Nu neapărat, am spus repede, evitând să mă mai uit la el. Vreau doar să văd că nu mai ajungi în halul ăsta.
M-am aplecat, am scos din dulap un prosop și l-am pus pe chiuvetă, pregătit pentru el.
― Îți pasă de mine, Clara? a zâmbit în stilul lui propriu.
Aproape m-am înecat cu aerul umed din baie, dar tocmai când am fost pe cale să spun un ,,nu" m-am gândit mai bine. Își mai avea rostul minciunile? Până la urmă eram oameni maturi care aveau voie să aibă sentimente.
― Da, îmi pasă, am recunoscut.
Mă așteptam să-l văd rânjind, glumind, dar nu a fost deloc așa cum mă așteptam eu. A devenit serios, ca și cum îl afecta în vreun fel. Pozitiv, speram.
A privit în continuare spre mine ca și cum pur și simplu nu reușea să-și abată privirea. Am început să mă foiesc în loc, jenată și plină de timiditate, așa cum nu am mai fost niciodată. Cum naiba am ajuns să avem conversația asta? Cum am ajuns de la a nu ne suporta la a ne apropia atât de mult?
A ieșit din cadă, iar apa a început să curgă de pe trupul lui, udând gresia. A luat prosopul de pe chiuvetă și l-a pus în jurul mijlocului, fără să piardă contactul vizual cu mine. Îmi simțeam inima bătând într-un ritm alert, dar în același timp simțeam cum mă sufoc. Ma simțeam în primejdie.
Știam că se va apropia de mine, dar nu știam că trupul meu va începe să tremure în acest fel, de parcă aș fi din gelatină.
― Ce s-a schimbat, Clara? mi-a prins obrazul în palma lui mare și udă, iar buzele mi s-au întredeschis. Ai spus că totul a fost o greșeală.
― Și a fost, am spus apăsat. Nu trebuia să accept ceva care nu implică sentimentele. Eu nu sunt în stare de asta.
― Asta vrea să însemne că nu ți-ai putut opri sentimentele pentru mine? vocea lui era surprinzător de nesigură.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Știu ca este târziu, dar abia acum am reușit sa postez.
