Cateodata, spunem unele lucruri fara sa gandim, iar consecintele, sunt cele mai grave. Dimitri nu vorbise cu mine de zile intregi, chiar mai rau, ma ignora. Totusi, era vina mea, nu mai aveam ce face. De la incidentul cu strigoii, nu am mai vorbit cu Dimitri deloc. Ma evita si nu am facut nimic ca sa remediez lucrurile. Poate era, intradevar, degeaba, o data ce era tot vina mea. Pierderile de dupa atac au fost destul de mari, majoritatea gardienilor murind. Castelul nu a fost atacat, dar o parte din campus luase foc, iar acum e distrus. Lucrurile reveneau incet, incet la normal, orele de curs au inceput din nou sa se tina, iar antrenamentele au sporit, mai ales pentru novici.
La cateva saptamani dupa incident, am fost chemata in salon la sosirea lui Lady Ivashov, Lilianei si a Lordului Castile. M-am imbracat intr-o tinuta protocolara, renuntand la tocuri si am coborat jos alaturi de gardieni. Toti erau in salon, alaturi de matusa, probabil asteptandu-ma pe mine.
-Buna dimineata majestate. Au spus ei.
-Buna dimineata. Ce va aduce pe aici?
-Majestate, stiti ca se aproprie sfarsitul de semestru si ne-am gandit sa dam un bal pentru elevi. Ce spuneti?
- Abia am trecut peste pierderi si lupta. Iar campusul inca nu e gata. Am spus eu.
- Se va tine in castel, desigur cu permisiunea dumneavoastra. Si oricum, trebuie sa mai linistim apele, sa mai destindem atmosfera aceasta tensionata. Un bal ar fi ideal. Spuse Lordul Castile.
- Corect... atunci se aproba.
- Am putea face si o demonstratie cu elementele. Propuse Liliana.
- Nu cred ca e bine sa le folosim. Ar fi prea periculos.
- Atunci fara. Sa incepem. Spuse ea, zambind.
Am luat masa impreuna cu ei, discutand despre bal si urmand ca eu sa ma duc sa vorbesc cu Serena si Vivian pentru restul aranjamentelor. Dupa ce am terminat, am urcat spre salonul in care erau cele doua. Pe scari, am dat nas in nas cu Dimitri, care trecu pe langa mine de parca as fi fost o fantoma. Invizibila.
- O sa ma ignori in continuare, Dimitri? Am spus, intorcandu-ma spre el.
Se opri, oftand si intorcandu-se spre mine.
- Nu te ignor. Zise scurt.
Pe unul din gardieni, Hans, il pufni rasul, dar Celeste ii trase un ghiont zdravan, reducandu-l la tacere.
- Ba da, o faci.
- Rose, stii bine ce a fost. Nu mai are rost sa continuam.
- Eu nu ma prefac ca nu existi.
- Imi pare rau majestate, acum ma scuzati, trebuie sa plec. Spuse ironic.
YOU ARE READING
Academia Vampirilor
Fanfiction~Ei nu ar trebui să-i fie frică. Niciodată.~ Ca să nu se mai înțeleagă greșit, cartea e un fan-made după originala Academia Vampirilor scrisă de Richelle Mead. ©Toate drepturile rezervate.
