Nu stiu exact dupa cat timp am inceput sa-mi revin , dar am facuto , incet , incet. Am deschis ochii si am privit in jur . Nu eram singura in camera. Intr-un colt mai indepartat l-am putut vedea pe Dimitri si pe matusa mea , vorbind despre ceva. Odata ce m-au vazut treaza s-au indreptat spre mine, evident ingrijorati. Dimitri ramase in spate , dar matusa se aseza langa mine si incepu potopul de intrebari.
- Cum te simti ?
- Bine.
- De ce ai folosit spiritul? Rose , ti-am spus clar ca nu ai voie. Uita-te si tu ce ti s-a intamplat! Spuse ea.
- Stiu ... ai avut dreptate. Imi pare rau.
- Esti puternica Rose , nu o sa te poti controla de acum incolo si va fi tot mai rau!
- Nu va fi , o sa ma controlez!
- Nu o sa te poti controla! Esti exact ca bunica ta! Daca o sa mai continui asa o sa ajungi ca ea Rose , nu pot lasa sa se intample asta!
- Nu o sa fiu ca ea! Am spus eu , ridicandu-ma din pat si simtind cum sangele incepe sa-mi fiarba in vene.
Matusa ma privi cu parere de rau si incercam sa ma calmez , dar nu prea puteam. Nu voi fi ca ea. O sa ma pot controla si o sa le arata asta . Nu o sa fiu ca bunica mea.
- Imi pare rau ... Spuse matusa , ridicandu-se si iesind din camera.
Am oftat si m-am trantit pe pat. Nu ar fi trebuit sa tip la ea , dar nu am putut sa nu o fac. Nu avea dreptate , nu aveam sa fiu ca bunica . Nu puteam fi ca ea , desii o mosteneam. La naiba cu mostenirile astea! Mi-am ridicat privirea spre Dimitri , care statea acolo , privindu-ma ,de parca i-ar fi fost frica sa nu izbucnesc inca o data in fata lui. Nu aveam de gand sa o fac , nu mai vroiam sa faca asta , dar totusi , cateodata nu prea pare ca am de ales.
- Esti bine? L-am intrebat , referindu-ma la faptul cand l-am izbit de peretele acela.
- Nu cred ca e momentul sa-ti faci griji pentru mine. Spuse el , apropiindu-se de mine.
- Nu o sa fiu ca bunica mea , o sa ma pot controla. Am spus eu ridicandu-ma si incepand sa ma plimb prin camera .
- Ceea ce s-a intamplat , nu a prea aratat asta Rose. Nu a fost un act de control , putea sa fie si mai rau . Spuse el.
- Totul poate fi si mai rau , dar inca nu e. Am spus eu.
Dupa ce Dimitri pleca , m-am pus din nou in pat. Desii dormisem atata timp , mai simteam oboseala si oricum , nu prea cred ca ar avea cineva nevoie de mine acum. Am avut un somn destul de linistit, fara vise . Am mai stat putin inainte sa ma ridic din pat. Nu stiam exact ce ora e , daca era zi sau noapte . Am deschis ochii si m-am uitat din nou prin camera . Nu stiu de ce , dar aveam sentimentul ca cineva ma urmarea. Am zarit doua siluete , la usa camerei mele. Erau doi gardieni , Mihail si Matt ,care ii vazusem si la petrecerea incoronarii. Mai mult ca sigur, Dimitri sau matusa le-a spus sa stea aici sa ma pazeasca.
CITEȘTI
Academia Vampirilor
Fanfiction~Ei nu ar trebui să-i fie frică. Niciodată.~ Ca să nu se mai înțeleagă greșit, cartea e un fan-made după originala Academia Vampirilor scrisă de Richelle Mead. ©Toate drepturile rezervate.
