Leila era deja acolo. Cand l-a vazut pe Dimitri alaturi de mine , a inlemnit pur si simplu a inlemnit. Dimitri ne-a antrenat pe amandoua in timp ce Eddie facea glume pe seama noastra. Sau mai bine zis , pe seama Leilei. Dupa ce antrenamentul se termina , mi-am strans rapid lucrurile si am dat sa plec. Dar, inainte am vazut ceva ce ma enerva la culme.
- Pa , Dimika! A spus ea seducator, dupa care l-a imbratisat pe Dimitri.
- Pa. A spus el sec , fara sa-i raspunda la imbratisare si privindu-ma pe mine.
Leila a trecut pe langa mine si Eddie fara sa ne salute si mai aveam foarte putin pana la limita. Cred ca daca mai facea ceva , eram gata sa sar la bataie. Pe drum , Eddie incerca sa destinda atmosfera cu glumele lui , dar eu eram mai mult atenta la Dimitri , care nu mai parea nicidecum interesat de asta.
Cand am ajuns la castel ni s-a dat de veste ca o sa plecam intr-o vacanta de Craciun. Din pacate pentru mine venea si Leila. Am urcat in camera alaturi de Dimitri , fara Eddie care , a trebuit sa plece. Mi-am facut temele in liniste , nici unul din noi nu scotea vreun cuvand.
Pana ce m-am apucat sa fredonez o melodie. Se pare ca pe Dimitri nu-l deranja deloc.
- Bun , m-am saturat , ce ai? De ce nu vorbesti? De ce stai acolo si nici macar nu ma privesti? Hei din asta as putea sa fac o rima ... gandeam eu cu voce tare . Dimitri! Am tipat aruncand cu o perna in el .
- Da printesa?
Sa ma tina cineva , cred ca o sa sar la bataie in curand .
- Nu-mi spune asa! Ce ai?De ce nu vorbesti cu mine?
- Ce-ai vrea sa-ti spun ?
- De ce esti suparat?
- Nu sunt suparat.
- Atunci ce ai? Spune odata!
- Nu am nimic.
- Serios ?
- Da.
- Esti imposibil.
Atunci imi suna telefonul .
- Alo ,da?
- Rose? Sunt eu , mama ta din Forks.
- M-mama? S-a intamplat ceva?
- Nu , vroiam doar... sa vad ce faci. Cum e pe acolo ? Esti ok ?
- Da... mi-a fost dor de tine , de ce nu mi-ai spus ca sunt... dhampir?
- Pentru ca... ei bine , trebuia sa fie un secret. Imi pare rau , nu vroiam sa pleci de langa noi.
- Inteleg...
- Trebuie sa plec. Mai vorbim scumpo.
- Bine... pa mama.
Apoi a inchis. Nu stiam ce era inauntrul meu. Acum si-a gasit sa ma sune , dupa atata timp... Lacrimile mi-au invadat fata, ii simteam mult lipsa.
- Rose? Esti bine? A spus Dimitri .
- Nu.. cum as putea sa fiu?
Nu a mai spus nimic, a venit langa mine si m-a imbratisat.
- Imi pare rau.
- Pentru ce? Am intrebat.
- Pentru ca m-am purtat asa.
- Nici eu nu m-am purtat prea bine .
- De ce te-a sunat mama ta?
- Ca sa vada ce fac. Nu m-a mai sunat de cand am plecat si acum...
Am inceput din nou sa plang. Dimitri m-a strans in brate .
- De ce? De ce nu e nimeni langa mine cand am nevoie?
Deja ma enervam. M-am tras din bratele lui.
- Roza... zise el.
- Nu! Mama mea nu a putut sa-mi fie alaturi , iar mama mea adoptiva , nici atat! De ce trebuie sa sufar doar eu? De ce Dimitri?Cat trebuie sa mai sufar?! Tipam ca nebuna.
- Rose! A spus el prinzandu-ma de brate. Gata , te rog!
- Imi pare rau...
- E ok , gata.
Dupa acesta intamplare , m-am mai linistit , putin .A doua zi urma sa plecam in vacanta de Craciun . Mi-am facut bagajele si mi-am pus numai haine groase. M-am pus la somn , pentru a putea fi odihnita pentru maine.
YOU ARE READING
Academia Vampirilor
Fanfiction~Ei nu ar trebui să-i fie frică. Niciodată.~ Ca să nu se mai înțeleagă greșit, cartea e un fan-made după originala Academia Vampirilor scrisă de Richelle Mead. ©Toate drepturile rezervate.
