Academia Vampirilor

19. Spiritul

                Am stat  ceva timp sa ascult din nou si din nou predicile lui Dimitri , prin care imi spunea ca nu e deloc bine sa folosesc spiritul de una singura si mai ales ca sa fac lucruri pe care le cunosc si toate cele. Stateam si-l ascultam destul de plictisita , pana cand mi-am vazut salvarea din acel iad al predicilor. Tamara! M-am ridicat rapid de pe banca pe care stateam si am fugit catre ea ca un fulger.

                                - Tamara! Am spus incantata. 

                                - Buna Rose. Aaa ... adica , majestate. Spuse ea .

                                - Lasa titlurile , oricum stii parerea mea despre asta.

                                - Da. Ce faci? 

                                - Incerc sa folosesc spiritul , doar ca Dimitri a inceput sa-mi tina predici si tu esti scaparea mea . Am spus privindu-l cu coada ochiului pe Dimitri , care vorbea cu gardienii.

                           - Nu stiam ca esti un utilizator al spiritului , asta e chiar... uau. Spuse ea , incepand sa fie entuziasmata. 

                                  - Crede-ma, nici eu nu stiam pana acum cateva ore. Am spus si am putut vedea un mic zambet pe fata ei. 

                                  Dimitri inca vorbea cu gardienii si nu prea parea ca ma aude. Acum era momentul meu , daca nu avea totusi sa ma prinda. Dar totusi , poate o va face si atunci am incurcato rau de tot. M-am uitat la Tamara , zambind , iar ea parea putin confuza. Nu aveam sa fac nimic rau. Totusi , inca nu inteleg de ce m-au incoronat regina. Nu ma port ca una si nici nu stiu cum sa fac asta. Chestia asta va fi mai grea decat mi-am imaginat. 

                                       - Tu ce fel de utilizator esti? Am intrebato pe Tamara. 

                                       - Al apei. Spuse ea mandra. 

                                       - Atunci ma poti ajuta cu ceva? 

                                       - Sigur. 

                                       - Arata-mi cum faci o sfera de apa. I-am spus , iar ea a incuviintat. 

                                 Am mers amandoua langa fantana , ea privind apa pentru o clipa. Ma uitam la ea si parea ca se concentra din ce in ce mai mult. Se incrunta putin si se apropie de apa. Intinse mainile si inchise ochii. Vedeam cum o parte din apa se ridica din ce  in ce mai mult pana se desprinse de intreg. Ea deschise ochii si incepu sa-si miste incet, incet mainile si vedeam ca in aceeasi forma se misca si apa. Ma privi si zambi. Facu asta pana forma o sfera. Apoi sfera cazu inapoi in apa. 

                                 Veni randul meu. Am incercat sa ma concentrez si parea ca merge. Apa se ridica tot mai mult si o simteam ca o greutate in mainile mele. Am inceput sa o modelez , dar nu se mai desprindea de acel intreg , ci din contra , il atragea tot mai mult si crestea. Si tot crestea , pana cand ajunse sa fie imensa. Am privito speriata pe Tamara, care avea aceeasi expresie. Am incercat sa o micsorez , dar in loc de asta, se lungea, facandu-se mai inalta. Tamara veni langa mine si cumva impinse mingea de apa , care se izbi de niste tufisuri mai inalte si se sparse. Ne-am dat amandoua in spate cand se intampla asta , ca sa nu fim udate.