- Nu merge. Nici unul nu e corect, am zis incercand un alt cod, care oricum nu avea cum sa functioneze.
- Ar trebui sa mergem sa o chemam pe ducesa. Oricum va trebui sa-i spunem despre asta, nu?
Am deschis gura ca sa protestez, dar nu am spus nimic. Avea dreptate, matusa ar fi prima care ar trebui sa afle, in ciuda sanatatii ei subrede. Am oftat si am incuviintat. Christian se ridica de pe lada pe care se postase si ma urma afara din incapere. Holurile erau din nou pustii, caci soarele rasarise deja. Am coborat treptele pana am ajuns pe culoarul cu pricina. Apoi imi veni in minte gandul ca matusa s-ar putea sa fi adormit, dar nu asa. Vocile care veneau din camera matusii, se auzeau clar pe hol.
I-am facut semn lui Christian sa faca liniste si m-am apropiat de usa.
- Nu ar fi trebuit sa faceti asta ducesa, stiti ce se poate intampla, spuse o voce stridenta.
-Liniste, Agatha! O sa te auda, spuse matusa precaut.
- I-ai ascuns asta tot timpul, iar acum? Nu pot sa cred, Anne Marie! Nu pot! Ce o sa facem acum? Nu e nimic de facut?
Femeia vorbe fara incetare, cel mai probabil scotand-o din minti pe matusa mea, dar eu incercam sa inteleg despre ce vorbesc. Si mai ales, despre cine. Christian asculta si el, cu aceeasi curiozitate, dar cateva minute mai tarziu, nu se mai auzea nimic. L-am privit speriata si-mi facu semn sa vin dupa el. Ne ascunsesem dupa o draperie cenusie si groasa, din spatele carei aveam o priveliste perfecta asupra usii. Aceasta se deschise si o femeie inalta si slaba, iesi din camera, urmata de matusa. Femeia, Agatha, matura holul cu privirea, in caz ca cineva ar fi auzit ceva din conversatia lor. Cineva ca noi... Christian imi arunca o privire semnificativa, apoi isi indrepta din nou atentia spre ele.
- Sper ca ai inteles ce am vrut sa iti comunic Anne Marie... spuse ea, cu subînteles.
- Desigur,desigur , murmura matusa. O sa ma decurc Agatha, multumesc pentru... vizita neasteptata.
- Cu multa placere, zise femeia, pe un ton acid. La revedere, contesa.
Ii intoarse spatele matusii, mergand apasat pe hol si trecu p langa noi, fara sa ne observe, dupa care coborî scarile si se facu nevazuta.
- La revedere, spuse matusa, ca o soapta, dupa care se intoarse in camera.
Pret de cateva secunde, nici unul din noi nu se misca si nici nu scoase vreo vorba. Apoi, Christian iesi de dupa draperie si l-am urmat. Holul era din nou pustiu si tacut, iar noi stateam acolo, la fel de tacuti. Nici nu-mi dadusem seama ca tineam pumnii atat de stransi, incat buricel degetelor mi se albira. Cine era femei aceea? Si ce vroia de la matusa mea? Tare as mai fi vrut sa aflu.
- Deci, ce facem cum? intreba Christian.
- Nu am idee.
- Sa ma duc dupa ea? Poate mai aflam ceva.
- Nu, nu. Nu are rost, probabi ca a plecat deja. Oricum, ai vazut ce agitata era. Ma intreb ce-i tot spunea matusii. Si despre cine era vorba...
- Dar e clar despre cine vorbeau, Rose! spuse el rastit.
L-am privit, nedumerita.
YOU ARE READING
Academia Vampirilor
Fanfiction~Ei nu ar trebui să-i fie frică. Niciodată.~ Ca să nu se mai înțeleagă greșit, cartea e un fan-made după originala Academia Vampirilor scrisă de Richelle Mead. ©Toate drepturile rezervate.
