Am urcat în grabă scarile, stiind ca nu era deloc bine ceea ce faceam. Agatha nu merita sa imi risc viata pentru ea, dar de data aceasta o comise. Castelul ardea din temelii si tot ceea ce speram era ca nu mai erau si altii inauntru. Rochia imi era arsa in cateva locuri, iar de pantofi scapasem rapid. Printesa care sare in apararea castelului. Grozava poveste, tragic final. Am inspirat adanc si am grabit pasul. Nu putea ajunge prea departe.
La capătul celui de-al doilea hol, am zărit-o. Eram încă uimită de câte coridoare poate avea castelul, dar mi-am înăbuși emoţiile, când am văzut faţa Agathei. Era palidă și avea o privire dementă. Nu era strigoi, dar era ceva schimbat la ea. Extrem de schimbat.
- Uite cine s-a decis să facă pe eroina, zise ea rânjind.
- Ce-a fost in capul tau cand ai facut asta? Ai distrus totul!
- Castelul si tot ce era aici nu mai aveau nisemo importanta... Pana l-a urma l-ai fi distrus singura.
-Tata ar fi oripilat de ceea ce ai fost in stare sa faci.
Faţa ei se schimonosi într-o strambatura si spuse cu o voce dispretuitoare:
- Stephan nu ar fi fost in stare sa-mi faca ceva. Avea prea multa incredere in oameni. Asta i-a si adus sfarsitul.
- Minţi. Tata nu ar fi...
- Tatal tau a fost prea slab! La fel cum esti si tu.
- Nu esti in masura sa-l judeci, i-am spus pe un ton amar.
Rase, dintr-un motiv necunoscut mie. Mi se parea ireala. Agatha nu mai era in toate mintile, asta era clar. De jos se auzeau tipetele gardienilor si a unei voci pe care o cunosteam atat de bine... Dimitri. Am incercat sa-mi ascund frustrarea, dar ma lasasem prinsa in ganduri. In momentul urmator Agatha scoase deja un pumnal si se indrepta alergand spre mine.
Am sarit, la o parte din drumul ei si m-am rostogolit pe podeaua rece ca gheata. M-am ridicat rapid, dar deja era in fata mea, ridicand pumnalul si vrand sa ma loveasca. Am parat lovitura la timp.
- Nu te mai impotrivi, stii ca asta iti e destinul.
- Despre ce vorbesti? Am spus printre dinti, incercand sa o tin departe de mine.
Femeia aceea era mai puternica decat as fi crezut. Am impins-o si am fugit spre scari, dar ceva se infipse in spatele meu si imi taie respiratia. M-am prabusit si am simtit cum puterea izbucneste din mine. Nu ma mai puteam controla. S-a auzit o bubuitura si cioburile de la geamuri au cazut peste noi, lovindu-ne brutal. M-am ridicat, simtind durerea in spate, dar totusi incercand sa merg mai departe.
Gardienii se zareau la capatul holului, alergand rapid spre noi.
- Ai vazut cum au murit toti, Rose! Asta e si destinul tau! O sa mori in acelasi fel ca si ei.
Mi-am ridicat privirea spre ea, privind-o dispretuitor.
- Atunci o sa mori si tu impreuna cu mine.
- Majestate!
Doua maini puternice m-au ridicat de la pamant, iar Agatha fu imediat imobilizata. Totusi, ranjetul nu ii disparea de pe fata. Totusi, intr-un fel avea dreptate. Toti au murit, urmam noi, singurele ramase din neamul Volturilor. Dar nu putea fi acesta sfarsitul.
YOU ARE READING
Academia Vampirilor
Fanfiction~Ei nu ar trebui să-i fie frică. Niciodată.~ Ca să nu se mai înțeleagă greșit, cartea e un fan-made după originala Academia Vampirilor scrisă de Richelle Mead. ©Toate drepturile rezervate.
