36. Comori pierdute

2.5K 171 39
                                    

                            - Nu am sa fac una ca asta.

                            - Haide Rose! O sa-ti prinda bine! spuse Christian tinandu-se dupa mine pe hol, in timp ce intorcea scrisoarea pe toate partile. 

                             - O vanatoare de comori e singurul lucru care mai lipseste, am mormait enervata. 

                             - Va fi distractiv. Si in plus, daca familia ta ti-a lasat ceva, ar cam trebui sa descoperi ce. Nu esti curioasa? 

                       M-am strambat, dar nu i-am raspuns. Eram curioasa, dar ce era scris acolo, nu credeam ca e tocmai de bine. Holul era plin de gardieni, care asteptau noi ordine pentru procesul lui Stan. De cand cu incidentul din sala, unde mi-am iesit din minti, toata lumea era agitata si parca ma evitau. Matusa nu isi mai revenea din starea aceea si parea ca pe zi ce trece, se inrautatea. 

                             - L-ai vazut pe Dimitri? am intrebat unul din gardieni. 

                             - Gardianul Belikov? Nu, majestate. 

                 Am mers mai departe, cu Christian dupa mine, cautandu-l cu privirea pe Dimitri. 

                             - "Continutul ei e otrava, iar puterea ei e letala." Asta suna cam sinistru, nu crezi? 

                  Christian ma privi si am dat din umeri. Totul era sinistru in povestea asta. De la faptul ca toti ma vor moarta, pana la cel ca eu reprezint un pericol pentru ei. 

                             - Vezi? Asta e un motiv pentru care ar trebui sa nu cautam comoara aceea. 

                             - N-ai deloc spiritul aventurii.  

                             - Nu am de gand sa dezgrop mortii. Oricum s-au intamplat prea multe deja. 

                Pufni ofensat si ma urma mai departe. Am luat coltul si am intrat in alt hol al palatului. Ce ar fi trebuit sa fac acum? Dimitri era de negasit, iar in castel era o agitatie de zile mari. Nu stiam cand aveam sa dau din nou probele, nu stiam pe cine aveam sa  trimit in numele meu la proces. Eram deconectata de la tot ce era acolo. 

                Incetasem de mult sa ma intreb ce ar fi fost, daca nu as fi venit aici. Dar intrebarea asta imi dadea acum batai de cap. As fi continuat studiile, probabil nu as fi stiut niciodata ca sunt o creatura din lumea paranormalului si nu as fi vazut nici o fantoma. Si nu ar mai fi murit nimeni.  Iar asta ar fi fost probabil o viata lipsita de griji, de primejdii si de putina aventura. Probabil nu ar fi fost atat de interesant. 

                             - Rose!

               L-am zarit pe Dimitri venind spre mine, alaturi de un alt gardian, aproape la fel de inalt ca si el. Christian il analiza, tinand inca foaia in mana. 

                           - Te-am cautat, am zis eu.

                           - Stiu. El e Nathan, noua ta garda de corp. 

                           - Sunt gardieni in tot palatul, ai mei trebuie sa fie pe undeva pe aici...

                           - Nu sunt, mi-o taie el. Toti sunt ocupati, iar tu nu ar trebui sa umblii singura pe aici. 

                Christian isi derese glasul in spatele nostru. 

                           - Rectific. Nu ar trebui sa umblati singuri pe aici, de vreme ce si tu esti din neam regal. Si de asemenea, esti in pericol.

Academia VampirilorWhere stories live. Discover now