Era minunat , ma simteam ca intr-un basm . Dimitri ma conduse pana in dreptul unui tablou . Era fotografia unei femei cu parul saten, lung, cu niste ochi caprui ciocolatii , cu buze pline , rozalii . Era foarte frumoasa.
- Aceasta este mama ta. Spuse Dimitri.
- E atat de frumoasa.
Imi venea sa plang. Nu o cunoscusem niciodata. Nu o vazusem niciodata. Iar acum, o pot vedea doar printr-un tablou.
- Acestea sunt lucrurile lasate tie mostenire. Imi atrase Dimitri atentia.
Imi arata spre un cufar din lemn. L-am deschis si inauntru erau cateva rochii , scrisori , bijuterii si cateva fotografii . Am luat fiecare rochie pe rand si am examinato . Erau foarte frumoase , elegante si sofisticate.
- Uau! Sunt minunate. Am spus .
Am luat apoi bijuteriile si le-am admirat stralucirea si frumusetea. Scrisorile imi erau adresate mie. O sa le citesc mai tarziu cand o sa fiu singura . Am luat fotografiile si le-am privit . In prima era doar mama , in a doua erau mama si tata, iar in a treia erau amandoi tinand in brate un bebelus.
- Aceasta esti tu. Spuse Dimitri.
O lacrima imi scapa pe obraz dar am ster-o repede. M-am uitat si la celalalte care erau fotografii de familie.
La sfarsit Dimitri imi inmana o cutiuta mica , din catifea rosie . Am deschiso iar inauntru era un colier cu numele " Rose " . Ma ajuta sa mi-l pun apoi am plecat caci era ora pranzului.
Am coborat si am intrat in sala unde se servea masa. Matusa si unchiul meu erau deja jos , asteptandu-ma, presupun. Discutau cu acea femeie batrana , am aflat ca o chema Elia.
- Rose! Spuse matusa imbratisandu-ma.
Inca nu eram obisnuita . Trebuia sa ma adaptez, dar e greu. Oameni noi , lucruri noi , o personalitate noua. Nu era asa usor sa-ti schimbi viata.
- Buna dimineata ! Am spus .
- Haide , trebuie sa mananci,spuse ea.
Dimitri si gardienii plecara lasandu-ne doar pe noi. Nimeni nu a spus nimic cat timp am mancat. Sala era cufundata in liniste.
Dupa ce am terminat , Jane veni cu cartile mele pentru a ma duce la academie . Mi-am luat ramas bun si am plecat. Academia era aproape la fel de mare ca si castelul , cu niste cladiri pe langa , despre care Jane mi-a spus ca sunt cladirile unde stau elevii.
Am mers alaturi de doi gardieni, la prima ora: istorie.
- Printesa Vasilisa! Spuse profesoara ridicandu-se de pe scaun .
Ceilalti elevi ii urmara exemplul si se ridicara si ei.
- Buna ziua. Am spus stanjenita.
YOU ARE READING
Academia Vampirilor
Fanfiction~Ei nu ar trebui să-i fie frică. Niciodată.~ Ca să nu se mai înțeleagă greșit, cartea e un fan-made după originala Academia Vampirilor scrisă de Richelle Mead. ©Toate drepturile rezervate.
