Am urcat scarile alaturi de Christian, cu ceilalti in spatele nostru. Speram din tot sufletul sa nu mai fie nimeni pe aici si sa putem scapa usor. Casa era una destul de mare, dar derapanata rau. Era ca un santier de constructii si se parea ca nu avea nimeni de gand o aranjeze. Vroiam inapoi la castel. Oriunde , numai nu aici, caci ma simteam ca intr-un film de groaza.
Am deschis usa de fier si am nimerit intr-un hol imens, care ducea spre o usa. Poarta noastra spre iesire. I-am privit pe ceilalti, care erau mai mult decat pregatiti sa o ia la fuga spre usa si sa iasa afara. Dar nu stiam daca afara era intuneric sau lumina. Si asta era o problema, daca aveam sa dam de strigoi. Mi-am ignorat nodul din gat si am inaintat incet in fata, sperand ca nu se va intampla nimic. Pistolul era la Christian si asta nu ma ajuta prea mult. Eram fara aparare. Inaintam incet si m-am oprit, cu sangele inghetat cand am auzit un scartait de usa. Spune-mi te rog ca nu era un strigoi... M-am intors incet pe calcaie si am privit in directia sunetului. Strigoiul statea in pragul usii zambind ironic. La lumina acelui bec arata si mai infiorator, facandu-mi pielea de gaina.
- Fugiti! Am strigat eu, dandu-ma cativa pasi in spate vrand sa fug.
Mia si Damen, care o carau pe Tamara au luato la fuga spre usa, iar strigoiul sarise tocmai pe mine. Ma trantise jos furios, iar spatele meu facu contact cu podeaua rece. Auzisem cum usa se deschise si stiusem ca cei trei iesisera afara. Se auzi o impuscatura, iar strigoiul se ridica rapid, cu ochii bulbucat si privind spre Christian. Il impuscase.
- Rose fugi! Imi ceru el.
M-am ridicat de jos, simtind un junghi in spate si incercand sa ajung cat mai repede la usa, dar nu prea puteam face asta. Picioarele mele nu pareau ca au de gand sa ma asculte, impleticindu-se, iar eu impiedicandu-ma si cazand din nou.
- Of copii, nu acesta era jocul. Spuse Steven, scotandu-si din brat glontul, ca si cum ar fi fost o nimica toata.
Sari la Christian, aruncandu-l in perete. Pistolul ii zbura din mana, la cativa metri de locul in care eram eu. Asta era sansa mea. Mi-am adunat puterile si m-am ridicat din nou de jos, fugind sa iau pistolul in timp ce Christian se lupta cu strigoiul acela. Dar altcineva mi-o lua inainte. Damen ridica pistolul,inainte sa apuc eu sa ajung la el. L-am privit, simtind intai un junghi de manie ca il lua inaintea mea. Am intins mana spre pistol si mi-l inmana, vazand ca in mana cealalta avea un fel de tepusa din lemn.
Se arunca pe strigoi, luandu-l de pe Christian, care cazu jos fara vlaga, parand pe jumatate mort. Incerca sa-i infiga tepusa in inima, dar nu reusi, strigoiul il arunca si perete. Era puternic. Poate chiar prea puternic... Am incarcat din nou pistolul si l-am tintit cu mainile tremurand . Apoi , fara sa ma mai gandesc, am tras. Steven ma privi cu ochii aceia infuriati, incercand sa faca cativa pasi spre mine. Dar nu apuca. Cazu jos, in mai putin de cateva secunde. L-am privit, inghetata, nestiind daca doar se prefacea sau chiar il tintisem. Damen se ridica de jos, dand cu piciorul in trupul lui si intorcandu-l cu fata. Avea ochii inghetati si se vedea rana facuta de glont, tocmai in inima. Damen ii infipse si tepusa, pentru mai multa siguranta si ca sa putem castiga mai mult timp.
Am mers la Christian si incerca sa-l ridice, dar nu prea vroia. Avea o rana la cap care sangera destul de rau si abia se mai putea misca. Am intins mana spre el si i-am atins bratul. Stiam ca nu era bine sa fac asta si ca avea sa ma afecteze pe mine, dar acum nu mai conta. Mi-am concentrat energia, incercand sa-l vindec. Si mergea, isi revenea incetul cu incetul. Am luat mana de pe el, simtindu-ma destul de ametita. M-am asezat pe podea , strangandu-mi genunchii la piept si simtind un val de greata ce-mi trecea prin tot corpul.
YOU ARE READING
Academia Vampirilor
Fanfiction~Ei nu ar trebui să-i fie frică. Niciodată.~ Ca să nu se mai înțeleagă greșit, cartea e un fan-made după originala Academia Vampirilor scrisă de Richelle Mead. ©Toate drepturile rezervate.
