Academia Vampirilor

32. Venin

        Daca nici acolo nu mai eram in siguranta, atunci nu-mi dadeam seama unde as fi putut fi. Daca ei ma vanau ca pe o prada, insemna ca in cel mai scurt voi fi moarta. Iar daca voi fi moarta, totul se va sfarsi, la fel de repede cum a si inceput. 

         Holul era din nou plin de gardieni, iar matusa mea nu mai avea nici o intentie de a spune ceva. Era cineva aici, printre noi. Am aruncat o privire de-a lungul holului, observandu-l pe Dimitri la capatul lui, alaturi de niste gardieni, probabil intreband ce se intampla. Nici eu nu stiam ce se intampla. Totul putea fi descris ca un haos total. Incercau sa-si dea seama ce fel de sange e, dar aveau nevoie sa faca teste. Nici eu nu stiau ce cautau, nu aveau nici o pista de unde sa inceapa, asa ca faceau totul cam degeaba, caci nu avea sa mearga nimic in felul acela. Venisera toti, dar nimeni nu facea nimic. 

              - Spunele sa curete o data sangele acela, i-am spus matusii Anne, apropiindu-ma de ea. 

            - Trebuie sa faca teste Rose, nu putem opri totul asa, dintr-o data. O sa aflam cine face asta si- 

            - E sange de animal. Chiar nu va puteti da seama? Aduce-ti un moroi si ve-ti vedea ca asa e. Daca continuam asa nu obtinem nimic. 

                - Si ce ar trebui sa facem atunci? 

           - Voi? Nimic. In schimb eu va trebui sa fac ceva, ca sa oprim nebunia asta, am spus printre dinti. 

                - Poftim? Ce ai de gand sa faci? 

       Am intrat in camera, cautand sub pat si scotand un mic cutit de acolo. Il pusesem pentru siguranta mea. Stiam ca se va intampla ceva, pentru aici nu esti deloc in siguranta, orice ai face. L-am strans bine in mana si am vrut sa trec pe langa matusa, caci ea era singura care vazuse cutitul, dar ma prinse de brat, inainte sa pot pleca. 

                 - Ce vrei sa faci Rose? Lasa-i pe ei sa-si faca treaba, oricum esti in pericol! 

                 - Daca stau degeaba, tot moarta o sa fiu. 

         Trecusem de ea, fara sa mai ascult ce spune si am mers de-a lungul holului, incercand sa nu fiu vazuta de prea multi gardieni. Iesisem din invalmaseala si privisem inapoi, sa vad daca observase cineva. Si totusi observase. Dimitri ajunse la matusa si acum vorbea cu ea. Imi intalni privirea si avea o expresie dezaprobatoare, iar matusa Anne, era mai mult speriata. 

         Mi-am strans buzele intr-o linie dreapta si am coborat rapid scarile, inainte ca unul din ei sa mai protesteze si sa ma opreasca. Coborasem rapid scarile si aveam sa caut in tot castelul daca era nevoie, ca sa-l gasesc pe cel care facuse asta. Restul castelului, era intr-o liniste deplina, terorizanta chiar, caci se mai auzea doar vantul de afara si picaturile de ploaie care se izbeau de geamuri. Am traversat si celalalt hol, cautand intrerupatorul si tinand cutitul strans in mana. Sangele era proaspat, deci nu avea cum sa fi mers prea departe, sau sa iasa din castel. Era inca aici.  Am trecut pe langa sirurile de tabouri, fara sa ma uit la ele. Niciodata nu o facusem, dar acum nu era tocmai momentul potrivit ca sa privesc portrete si picturi. Camerele din aripa aceasta erau goale, toti fiind la etaj, asa ca am luato din nou pe holuri, ca sa ajung in aripa de est. 

           Din cate stiam de la Vivian si Serena, acolo nu statea nimeni, asa ca probabil ar fi fost un bun loc de ascunzatoare. Traversasem holul, tresarind la fiecare sunet care il auzeam, apoi imi dadeam seama ca venea de afara, nu de aici. Tineam cutitul strans in mana si incepusem sa tremur deja, din cauza frigului care era in castel.