- Bun, clasa, stiti ce aveti de repetata, asa ca ne vedem la urmatoarea ora.
Profesorul iesi din clasa, in timp ce eu oftam zgomotos. Ultima ora. Asta insemna ca trebuia sa ma duc din nou la antrenamentele cu Dimitri. Mi-am luat geanta si am iesit din clasa, alaturi de multimea de elevi.
-Rose!
Mi-am intors capul, ca sa o vad pe Tamara, venind spre mine cu un zambet intins pe toata fata si radiind de bucurie.
-Buna.
-Buna. Am nevoie de ajutorul tau.
-Pentru ce?
-Balul. Am nevoie de o rochie si nu stiu... cam ce ar trebui sa port?
-Nu prea sunt experta in asta Tamara. Dar cred ca Serena ar putea sa te ajute cu asta.
-Excelent, multumesc. Unde mergi? Ma intreba, vazand ca dau sa cotesc spre sala de antrenamente.
-Antrenamentele suplimentare, cu Dimitri...
-Oh, da, uitasem.
Ei bine, eu nu prea avusesem cum sa uit. Dupa ce mi-am luat la revedere de la ea, am continuat drumul spre sala, fara prea multa tragere de inima. Poate nu avea sa mai fie acolo. Poate renuntase dupa ce a fost ieri si eu nu trebuia sa mai fac antrenamente cu el.
Dar toate aceste ganduri au fost spulberate, cand am intrat in sala si l-am vazut carand din vestiare, doua perechi de manusi pentru lupte. Nu spuse nimic cand intrasem si nici cand trecusem pe langa el sa merg in vestiar. Ce-i drept, nici eu nu aveam de gand sa spun nimic. Nu stiam ce i-as fi putut zice, asa ca mai bine pastram tacerea, decat sa spun ceva gresit si apoi sa iasa si mai rau. Mi-am imbracat echipamentul si am mers inapoi in sala. Imi inmana manusile, murmurand apoi:
-Stii miscarile. Doar repeta ce ai invatat.
Le-am luat, fara sa adaug ceva si mi le-am pus, dupa care m-am conformat la ceea ce a spus. Nu tinusem cont de cat timp trecuse de cand repetam miscarile, fara sa spun nimic sau sa ma opresc. El tacea din gura, stand pe o banca, cu capul in maini si ridicand cateodata privirea la mine sau invartind tepusa, pana cand se enerva si o punea la loc. Ii simteam privirea arzandu-mi spatele, dar nu ma intorceam. Si totul decurse intr-o liniste totala, pana cand se ridica si imi spuse sa ma opresc.
-Am terminat pentru astazi.
L-am privit, in timp ce el astepta sa-mi scot manusile si sa i le dau. Nu puteam descifra nimic in privirea aceea si nici nu puteam ghici ce gandea.
-Daca vrei, pot sa rog alt gardian sa ma ajute.
Se incrunta, privindu-ma.
-Poftim?
-Pot sa-i cer altcuiva sa ma ajute. Stim amandoi ca in ritmul asta nu o sa obtinem nimic si doar iti pierzi timpul degeaba.
YOU ARE READING
Academia Vampirilor
Fanfiction~Ei nu ar trebui să-i fie frică. Niciodată.~ Ca să nu se mai înțeleagă greșit, cartea e un fan-made după originala Academia Vampirilor scrisă de Richelle Mead. ©Toate drepturile rezervate.
