Iubire periculoasă

Capitolul 1

            — Te rog, o petrecere nu a omorât pe nimeni, niciodată!

        Ochii ei verzi mă fixează, mari şi rugători, iar eu fac eforturi imense să nu îi cedez.

        Chiar nu înţeleg de ce insistă. Poate merge de una singură, aşa cum face mai mereu.

       — Gândeşte-te puţin la asta și pune lucrurile cap la cap! Mai sunt două săptămâni şi terminăm liceul. Eşti şefă de promoţie, probabil vei merge la Harvard, părinţii tăi se bucură că au un copil perfect şi tu te chinui de aproape douăzeci de ani să fii copilul ideal. Abygail Smith, meriţi să evadezi, măcar pentru câteva ore, din această închisoare care este propria ta viață! Ești mai mult decât îndreptățită să mergi la o nenorocită de petrecere unde singurul lucru rău ce se poate întâmpla este să se spargă nişte porţelanuri!

         Pentru câteva secunde, nici una dintre noi nu spune nimic.

         — Te rog, Aby! adaugă, privindu-mă în ochi.

         Nu sunt foarte sigură dacă privirea stăruitoare a lui Madi m-a convins sau dacă argumentele ei au reușit de data aceasta, să îmi pună opiniile la pământ,dar un lucru este sigur, mă aflu acum, în faţa oglinzii dulapului din camera mea şi privesc o altfel de Abygail.

          Îmbrăcată cu această frumoasă rochiţă lila, mulată şi scurtă, par o cu totul și cu totul altă persoană.

          Până în această seară, nu mi-am dat seama cât de albaştri sunt ochii mei. Machiajul dramatic realizat de mama îi pune perfect în evidenţă.

          Pentru un moment, am sperat că ea nu va fi de acord cu toată această nebunie propusă de Madison, dar m-am înşelat amarnic. A fost extrem de încântată, atunci când am întrebat-o dacă o pot însoți pe colega, care din întâmplare a ajuns să îmi fie și cea mai bună prietenă, la o petrecere oarecare. Pot spune că atitudinea ei m-a surprins. Nu mi-a cerut numeroase detalii despre locul în care urmează să merg, așa cum m-am aşteptat și nici nu a fost curioasă cine va lua parte la evenimentul proaspăt anunțat. În plus, s-a oferit să mă ajute cu pregătirile și mi-a cumpărat rochia pe care o port.

          Claxonul auzit afară mă face să mă rup de imaginea mea din oglindă. Nu este nevoie să privesc pe geam, pentru a-mi da seama că sunetul ce s-a auzit a fost produs de scumpa mea prietenă, pentru a-și anunța prezența.

          Îmi iau geanta în care am îndesat, în grabă, câteva lucruri pe care le-am considerat a fi trebuincioase și părăsesc micuțul și prost luminatul meu dormitor. Coborând scările, fără să mă grăbesc - pentru a nu risca să îmi pierd echilibrul - analizez situația în care mă aflu, pentru a mia oară. Sunt gata să merg la prima petrecere, în adevăratul sens al cuvântului, din viaţa mea și nu mă pot declara foarte încântată de asta. Practic renunţ la tradiţia mea de sâmbătă seară pentru a-i face acest moft lui Medi.

         În mod normal, acum trebuia să fiu îmbrăcată cu rochiţa mea portocalie, îmbulinată, citind o carte, undeva pe balcon sau pe canapeaua din sufragerie.

        Mama mă sărută pe obrazul stâng, cu dragoste maternă, înainte de a ieşi pe uşă şi spre surprinderea mea, nu adaugă niciun „Să nu stai mult!"

         — Abygail Smith, arăţi al naibii de bine! este primul lucru pe  care mi-l spune Medi, atunci când mă vede.

         — Bună şi ţie! spun, în timp ce încerc să îmi prind vechea centură de siguranță.

         Remarca ei mă amuză teribil, dar încerc cu greu să mă abţin și să nu râd. Toate eforturile mele sunt în zadar, căci, cedez, în clipa în care o privesc pe prietena mea. Modul în care își țuguie buzele și mă privește cu ochi mari, mă amuză teribil. Chicotelile mele, ușor reținute, o fac pe Madison să izbucnească în râs.