Iubire periculoasă

Capitolul 43

Abygail

Din fericire, ploaia s-a oprit şi noi nu mai suntem nevoiţi să parcurgem în mare grabă scurtul drum până la maşina parcată foarte aproape de intrare.

Mergem neobişnuit de încet, unul pe lângă altul, fără să vorbim sau să ne atingem. Dylan este extrem de nervos aşa că prefer să păstrez tăcerea și distanța, cel puţin pentru un moment.

Îmi pot da seama că sentimentul de furie încă îi stăpâneşte trupul încordat, deoarece pumnii îi sunt strânşi.

Ocolesc maşina şi îmi ocup locul de lângă șofer, aşteptând ca şi Dylan să urce. Totuşi, el nu face asta.

Arunc o privire pe geam, curioasă să văd ce îl reţine

— Fumează, cu atâta patos încât poţi spune că nu a mai făcut-o de ani buni şi că tânjea după o ţigară, exact aşa cum tânjesc cămilele în deşert după o oază.

Trage fum după fum, savurându-l pe fiecare în parte de parcă ar fi ultimul.

După aproximativ un minut, urcă în maşină. Aruncă sacoşa în care se află sticla de suc şi pizza congelată, pe bancheta din spate, îşi pune centura, baga cheia în contact şi dă drumul radioului mult prea tare, gest pe care îl interpretez ca pe un: „Nu am chef de vorbă, taci şi vezi-ţi de treaba ta!"

Singura problemă este că nu pot să tac, cel puţin nu de data aceasta. Chiar dacă m-am simţit oarecum bine să ştiu că îi pasă suficient de mult de mine, încât ar fi în stare să scoată dinţii cuiva, mă îngrozeşte gândul că ar putea face asta.

A exagerat şi trebuie să înţeleagă acest lucru.

- Cred că bietul băiat merita nişte scuze, spun în cele din urmă, după minute bune în care m-am gâ ndit dacă ar fi sau nu bine să încep o discuţie pe tema asta, în timp ce dau radioul mai încet.

—Scuze? Pentru ce?

Se pare că băiatul de lângă mine este încă extrem de furios, chiar dacă a fumat. Îmi evita, în mod intenţionat, privirea şi pare extrem de încordat, totuşi, tonalitatea glasului său îl face să pară incredibil de calm.

— Pentru că te-ai ţipat la el şi l-ai ameninţa, fără niciun motiv! Îi explic, rugându-mă în gând să nu izbucnească o ceartă între noi.

— Nu am ţipat la el şi l-am ameninţat pentru că aşa mi-a tunat, am avut un motiv şi dacă cineva trebuia să îşi ceară scuze, el trebuia să o facă!

Pentru prima dată de când am plecat de la benzinărie, mă priveşte, pentru mai puţin de două secunde, ce-i drept, dar măcar o face.

— Dar el nu ţi-a făcut nimic! spun , fixându-l cu privirea .

— La dracu, Aby! Tu ai văzut ce fel se uită la tine? Spune, ai văzut? O făcea încă de când ne-am aşezat la coadă, dar, la naiba, am zis să stau în banca mea, să nu fac o scenă în magazin că nu se merită pentru că el nu ştie că suntem împreună. Însă, atunci când acel nimeni ţi-a spus că eşti frumoasă, nu cu aceste cuvinte, dar a făcut-o, deşi a auzit clar că ţi-am spus „iubito", deci ştia că eşti a mea, normal că mi-a sărit ţandăra. M-a luat de prost! Cum să te dai la iubita altuia, mai ales când ăla e lângă ea? Clar, asta este cea mai mare jicnire.

Niciodată nu m-am gândit că Dylan Turner poate fi atât de posesiv.

— A vrut doar să fie drăguţ! Spun în apărarea casierului care, doar Dumnezeu ştie cum, a scăpat nevătămat după ce l-a adus la exasperare pe micuţul ticălos din stânga mea.