Iubire periculoasă

Capitolul 44

DYLAN

Ies din cameră lăsând uşa să se trântească în urma mea.

Fac paşi mici pe podeaua rece din lemn, abia târâindu-mi corpul care, brusc, pare a avea câteva sute de kilograme.

Mă simt ca dracu şi probabil arăt la fel de bine ca el. Stomacul şi capul mă dor extrem de tare și mă indispun. Dau pe gât un pahar cu apă nu tocmai rece, cu gust prost din cauza clorului şi aştept câteva secunde, sprijinindu-mă în ambele braţe de blatul bucătăriei, ca toată starea asta de rahat să dispară. Lucru care nu se întâmplă.

În cele din urmă, scot telefonul şi pachetul de ţigări din buzunarul stâng al pantalonilor de trening pe care abia i-am îmbrăcat şi, în timp ce îmi aprind o ţigară, cu ajutorul unui băţ de chibrit găsit pe aici, o sun pe maică-mea.

—Alo!? vocea ei caldă, uşor stinsă, se aude din difuzorul telefonului.

Aş putea jura că am trezit-o din somn, dar sunt mai mult ca sigur că nu dormea. Nu la ora asta.

— Buna, mamă! Ce faci? întreb într-un sfârşit şi imediat dup trag un fum din ţigara aprinsă.

—Dylan, scumpule! Eşti bine? Nu m-ai sunat deloc ieri. Începeam să îmi fac griji!

Vocea ei nu mai este stinsă, aproape țipa la mine, lucru care mă amuză teribil.

—Da, mamă! Sunt bine, mai bine ca niciodată de altfel.

Nu mint!

Sunt bine, dar nu mă simt aşa. Pur şi simplu sunt fericit că Aby este aici şi că lucrurile s-au aşezat cât de cât, între noi.

— Mă bucur să aud asta! Ia spune-mi, cum este acolo? Îţi place? Vă simţiţi bine?

Curiozitatea din glasul ei, mă face să zâmbesc. Ştiu ce încearcă să facă. Tatonează terenul, încercând să se apropie încet, încet, cu paşi mici, de întrebarea a cărui răspuns o interesează cel mai mult.

— Da, este la fel ca întotdeauna. Lucrurile nu s-au schimbat deloc. Sunt exact aşa cum îţi aminteşti.

Nu mint. Totul a rămas la fel, până şi cabana asta nenorocită care chiar ar trebui să fie modernizată.

— Deci vă simţiţi bine?

- Da, mamă, ne simţim extraordinar!

Ar trebui să adaug şi faptul că ieri am început cu o ceartă, că nici nu vorbim uni cu alţii prea mult şi că mă simt ca dracu?

Nu, nu cred că ar trebui!

— Asta este bine! I-a spune, dragule, ce-aţi făcut astăzi?

Deja mi-o închipui, lungindu-se în pat, imbrăcată cu pijamaua aia din satin, cu părul desprins, căzut pe umeri.

Nu poartă deloc părul desfăcut pe timpul zilei şi nu înţeleg de ce. Am avut ocazia să o văd cu el lăsat liber, de câteva ori, când mă întorceam acasă în miez de noapte şi o găseam trează în livingul de la parter, nu aşteptându-mă pe mine ci urmărind seriale indiene.

—Am vizitat câteva locuri pe aici.

—Aţi fost şi la cascada?

Curiozitatea ei începe să îmi dea dureri de cap. Totuşi, o să încerc să nu fiu un mare nesimţit şi nu o voi expedia, deşi mi-ar face mare plăcere ca această conversaţie telefonică să se termine acum.

— Ce a spus Tim?

—Nimic! El nu a fost cu noi!

Mă gândesc că, dacă am început să îi dau răspunsuri seci, îşi va da seama că nu am niciun chef de ea şi că nu am starea de spirit necesară să mai vorbesc la telefon.