Iubire periculoasă

Capitolul 1

Atunci când ceasul deșteptător sună, anunţându-mă că este timpul să mă dau jos din pat și să încep pregătirile pentru prima mea zi, îmi vine să îl arunc undeva afară.

Nu cred că au trecut mai mult de două ore de când am reușit să adorm. Mă simt asemenea unui zombi.

Mă întind peste golul imens din partea dreaptă a patului și lovesc cu putere micuțul obiect incredibil de zgomotos pentru a-l închide. Știu că nu are nicio vină că nu am reușit eu să mă odihnesc, dar îmi este greu să mă comport dărguț. Gândurile nu mi-au dat pace toată noaptea.

Am tot analizat sms-ul pe care mi l-a trimis Dylan. L-am citit din nou și din nou. Poate fi o amenințare sau o promisiune, depinde foarte mult de modul în care privești lucrurile.Oricum ar fi, mă sperie îngrozitor gândul că el vrea să încerce să lungească acest joc nebun al dragostei.

Oftez prelung și mă ridic din patul imens, moale care a ordonat doamnă Turner să-mi fie pregătit.

Picioarele mele goale se scufundă în materialul moale, pufos al covorului crem ce acoperă podeaua imensă din lemn masiv. Pierd încă câteva minute stând la marginea patului, privind în gol.

Sunt atât de aeriană astăzi!

În cele din urmă, mă ridic și mă îndrept cu pași mici, greoi spre baie. Încăperea este fastuoasă, luxos mobilată. Am constatat, încă de seara trecută, că este cam de două ori mai mare decât fostul meu dormitor.

Las uşa albă, imensă, să se trântească în urma mea, înainte de a mă dezbrăca.

Aștept ca apa fierbinte să umple cada din marmură albă. Privesc ușor absentă aburii ce se ridică alene la tavan.

Sunt obosită. Nu din cauza lipsei de somn, ci din cauza luptei ce se duce înăuntru meu. Vreau să fiu puternică sau măcar să las impresia că sunt și asta mă distruge. Încerc să le arăt celorlalți o altă eu și asta doar pentru a evita o posibilă dezamăgire. Nu știu dacă inima mea mai poate fi frântă o dată.

Intru în cada plină doar pe jumătate și oftez din toți rărunchii atunci când apa fierbinte îmi atinge pielea. Stau nemișcată, câteva secunde bune, aşteptând ca al meu corp să se obișnuiască cu temperatura ridicată, apoi încep să îmi curăţ trupul.

Baia mea durează aproximativ treizeci de minute, iar în momentul în care ies din cadă, constat că pielea de pe degete mi s-a încrețit, arătând caraghios.

Pun pe mine un halat alb, pufos, ce zăcea atârnat în cuierul auriu și mă întorc în dormitor.

Mă așez pe scăunelul tapițat din fața măsuței  albe de machiaj și îmi privesc chipul încercănat. Hotărăsc să încep cu pieptănatul, căci firele mele blonde și rebele cer îmblânzite.

Pentru prima dată, mă bucur ca mi-am scurtat părul. Mi-ar fi luat o eternitate descâlcirea lui, dacă lucrurile ar fi stat altfel.

Când în sfârșit răzbat lupta cu nodurile din păr, încep să arăt a om normal.

Folosindu-mă de un burețel roz, aplic fondul de ten, apoi continui machiajul cu aplicarea unui blash rozaliu în obraji și cu accentuarea ochilor.

Îmbrac uniformă vişinie pe care am pregătit-o încă de aseară și arunc o ultimă privire în oglindă.

Pentru o persoană care nu a dormit aproape deloc și care depune eforturi imense să nu izbucnească în plâns la fiecare trei minute, arăt chiar bine.

Iau rucsacul în care am o agendă și câteva pixuri, cheile de la mașină, de pe noptieră și părăsesc domnitorul.

Cobor scările ce fac legătura dintre primul etaj și parterul casei, studiind cu atenţie tablourile înrămate agățate pe pereții tapițați. Pozele îi înfățișează pe membrii familiei Turner în mai multe etape ale vieții. Ceea ce mi se pare ușor straniu este că sunt așezate într-o oarecare ordine cronologică. Prima este o imortalizare a unei mese în familie. Toți cei surprinși zâmbesc fericiți în față obiectivului aparatului de fotografiat, chiar și Dylan care nu avea, în acel moment, mai mult de trei, patru anișori. Ultima poză de pe perete, amplasată chiar la capătul scărilor, este doar cu Dylan. Cel mai probabil, fotografia a fost realizată la un eveniment monden. Acesta privește direct  în cameră de pe covorul roșu fără să zâmbească.