Lumina amiezii își mai pierduse din strălucire acum,aruncând umbre palide peste reședința familiei Allazar.Azura își îmbrăcă rochia albastră,una dintre preferatele ei,ajutată de mâinile pricepute și delicate ale mamei ei.O bijuterie în formă de trandafir îi inobila părul.Arissa purta o rochie violet cu modele de aur și avea cosițele blonde împletite în coc.Se priviră amândouă în oglindă.
-Să mergem dragă,tatăl tău ne așteaptă nerăbdător.
Mama și fiică se apropiară de nava staționată lângă casă,acolo unde îi aștepta Enuk,îmbrăcat elegant,de parcă se pregătea pentru o seară de bal.Kris se instalase deja la bord,cerând imperativ să fie lăsat să conducă el de această dată,așa că tatăl fu nevoit să ia locul copilotului.
După câteva minute,nava ateriză în fața locuinței înalte,acoperită de o cupolă albă ca zăpada.În sala mare,încăpătoare,candelabrul lumina misterios,iar doi roboți casnici aduceau pe masă primul fel de mâncare.Cele două familii,acum reunite,savurau preparatele și ciocneau paharele cu mare veselie.
Azura îl privea pe Andrus,așezat în fața ei.Alături de el se afla mama lui,Elia,discutând cu mare însuflețire.În sinea ei se mira de cât de mult semănau cei doi.Andrus părea copia fidelă a mamei sale:același păr cârlionțat și negru,aceeași ochi migdalați,aceeași expresie a feței mai mereu amuzată,umbrită cateodată de mândria specifică familiilor nobiliare.
Eneasl ridică paharul plin cu licoarea albastră și toți îi urmară exemplul.
-Aș vrea să vă spun că suntem tare fericiți să ne revedem și să ne amintim de vremurile din tinerețe,nu-i așa,Enuk? Putem spune acum din tinerețe,pentru că ai noștri copii sunt oameni în toată firea...Cum a trecut timpul atât de repede? Să închinăm în cinstea lor și a viitorului strălucit care îi așteaptă!
-Așa să fie! se pronunță Enuk zâmbind și toată lumea ciocni paharele.
-O să rămâneți,sper,mai mult timp acasă de această dată,zise Arissa.
-O să fim aici până Andrus are Inițierea și probabil până ce se va înrola în Uniunea Stelară.
Azura înghiți cu noduri și apoi aruncă o privire lui Andrus,iar acesta se uită fâstâcit în altă parte.Ce ascundea?
-Asta este într-adevăr o minune,râse Arissa;știu că sunteți foarte ocupați.
-Nu am avut de ales,misiunea s-a prelungit mai mult decât trebuia,dar din fericire am venit la timp ca să ne bucurăm de balul anual.Te-ai gândit la tematica de anul acesta,Arissa? întrebă Eneas.
-Cred că luminile violet o să fie la loc de cinste,se pronunță Arissa zâmbind.
-Asta îmi aduce aminte de ceva,mustăci Elia complice și privi spre Eneas.
Acesta nu pierdu oportunitatea de a-și tachina prietenul.
-Într-adevăr...Cu toți ne amintim acea zi când Arissa a pășit în sala de bal,sub aceleași lumini violet...Ziua în care Enuk Allazar a rămas cu gura căscată pentru prima oară în viața lui.
Mesenii se puseră pe râs.
-Îmi aduc aminte atât de clar expresia de pe chipul lui,râse Eneas.A fost ca lovit de fulger,bine că eram eu acolo să îl trag de mânecă,să își vina în simțiri...
-Enuk a avut întotdeauna o latură foarte sensibilă,zise Arissa iar Enuk îi prinse încheietura mâinii și o sărută.
Andrus se uită complice la Azura,iar ea îi prinse gândul,dar se prefăcu că nu îl aude,continuând să mănânce.Geamănul ei rupse tăcerea.
-Mergem mai târziu la o plimbare sub clar de Nicene?
-Nu știu ce să zic...
El însă nu se lasă cu una cu două.
-Ce zici tată,să le rugăm pe Azura și Arissa să ne încânte puțin urechile în sala de muzică?
Expresia plictisită de pe fața gemenei sale fu înlocuită rapid de surprindere. Andrus știa prea bine cât ura Azura să cânte de față cu ceilalți,dar de data asta trebuia să apeleze la artileria grea.
-O idee strălucită,de când nu am mai avut plăcerea să le auzim.Arissa,ne faci onoarea?
-Câtă vreme Enuk ne acompaniază cu pianul,nu am nimic împotrivă.
Enuk zâmbi stânjenit.
-Sper că îmi mai aduc aminte cum se folosesc clapele.
-Te vei descurca de minune,dragule,îi zise femeia blondă cu dulceață în glas și îi aranjă afectuos o cută fină a costumului impecabil.
În contrast cu expresia ei blânda se vedea figura încrancenată a fiicei ei,care parcă intenționa să il ucidă pe Andrus folosind nevinovata undă telepatică.
***
Cina se încheie și discuțiile se mai domoliră; cele două familii intrară în sala ovoidală,cu ferestre mari,pe care pătrundea acum lumina crepusculului.Că de la sine înțeles,fiecare își ocupă locurile,în afară de cele două cântărețe și companionul lor,aflați în apropierea pianului de cristal.
Enuk se așeză pe scăunel cu emfază,mângâind clapele cumva melancolic.
-V-ați gândit la o melodie,albăstrelelor?
-O să cântăm "Zori de zi".Ți-o amintești tată?
-Cum aș putea să uit cântecul nostru special?
Kris se cuibări strategic într-un colț,privind atent la ce se petreceau și dându-și ghionturi cu Andrus.Enuk începu să cânte,în vreme ce soția și fiica sa mângâiau urechile audienței cu vocile lor cristaline.Andrus rămăsese pironit,neluandu-și ochii de la geamăna lui,iar Enuk cu ochii mereu la ele,neavând nevoie să privească clapele pianului.Degetele lui prelungi știau prea bine ce au de făcut.
Amurgul se lasă falnic în casa familiei Edaraz.Cântecul se încheie și audiența aplaudă iar cele două femei se înclinară ușor,lăsând locul liber pentru ceilalți.Eneas își luă locul la pian și o acompanie pe femeia brunetă cu ochii vioi și strălucitori.
-Păcat că eu nu am așa veleități artistice,se plânse Eneas.Dacă mă apuc să cânt,se vor sparge ferestrele.Așa că mă mulțumesc cu pianul.
-Asta din cauza vocii tale de bariton,încercă Elia să îl îmbuneze.
Femeia începu să cânte iar ceilalți își făceau datoria ascultând.Azura luă loc pe scaunel,undeva lângă Andrus,iar el se apropie de urechea ei.
-Te-ai mai gândit la plimbarea sub clar de lună?
-Tu nu renunți niciodată?
-Ne asemănăm la asta,nu crezi? Nu degeaba suntem gemeni.
-Atunci ar trebui să ști că sunt încăpățânată.
-Atunci ar trebui să ști ca și eu sunt,o imită el.
Azura îi simți aburul cald al respirației în ureche și se înfioară,fără să știe prea bine de ce.Andrus o simți și se îndepărtă precaut,așteptând un răspuns.
"-Dar daca te duc in locul unde se strang balenele albastre?"
Fata tresari.
"-De unde sti tu unde se strang balenele albastre?"
"-Saptamanile pe care le-am petrecut pe platforma de cercetare oceanica nu-ti spun nimic? Statia de observare a cefalopodelor,aflata la 200 de farsari in larg...Stiu ca ai da orice sa inoti langa o balena albastra.Ma insel?"
"-Prea bine...M-ai convins..."
Andrus zambi triumfator.
Familiile isi continuara discutiile in camera comuna,Kris se refugie spre depozitul robotilor,iar gemenii fugira rapid spre plaja,imbracati amandoi in costume de inot.
Nicene răsărise în toată splendoarea,aflându-se acum mai aproape ca niciodată de Merkana,luminând nisipul alb,ușor fosforescent și oceanul frământat.Tinerii se aruncară în apă și înotară la distanța de doi farsari,așteptând ca balenele să se intersecteze cu traiectoria lor.Azura zări una în depărtare,ieșind să ia ceva aer și porni în urmărirea ei.Ajunse adânc sub apă,privind la uriașa siluetă a balenei,care se deplasa cu mișcări masive în apropierea lor.Andrus îi zâmbi,scoțând câteva bule și făcându-i semn că se ridică să ia puțin aer.Azura începu să respire apa,folosindu-se de moștenirea ei amfibiana.Se apropie încet de balenă și începu să îi simtă undele,apoi îi auzi cântecul,un cântec pe care doar ea îl putea percepe,grație genelor ei neobișnuite.O atinse pe pielea albă a burții și aceasta se lumina treptat,căpătând fosforescență și luminând costumul Azurei.Balena începu sa înoate sincron cu fata,Azura trecu deasupra ei,ținând o mână pe spatele ei uriaș,ascultându-i mesajul.ll zări pe Andrus,care se scufundase din nou,undeva la mică distanță de ea.Balena își urmă cursul,după ce Azura își luă la revedere,apoi ieși la suprafață.
-Ți-a plăcut?
-A fost minunat,Andrus! I-am auzit cântecul în mintea mea!
El zâmbi când văzu fericirea de copil de pe chipul ei.
Cei doi se lăsară plutind,privind la bolta înstelată,inspirând cu nesaț aerul oceanului.Azura se gândi la noaptea în care stătuse singură în acest fel,cu gândul la Perechea ei;ar fi vrut să îl întrebe pe Andrus ce părere are,apoi își dădu seama cât de caraghios era acest gând.
-O să-mi lipsească mereu oceanul,după ce voi pleca de acasă,întrerupse liniștea Andrus.
-Voiam să te întreb când ai luat decizia,pentru că se pare că unele persoane au aflat înaintea mea,îi reproșa ea,cu gândul la sora lui Orin.
-Geloasă? Draga mea,eu aveam de multă vreme acest gând,dar nu mă hotărâsem încă să îl dezvălui;oricum tu știi că acolo e locul meu,la Uniune.Apoi...nu am vrut să te distrag de la ceea ce faci acum,spunându-ți că drumurile noastre se vor despărți curând.
-Sunt destul de puternică ca să fac față șocului,îi zise ea puțin înțepată.
-Da,da,am uitat,tu ești o mică războinică,nimic nu te poate doborâ,râse el.
Azura îl răsturnă din poziția confortabilă în care se afla.El o prinse de brațe și o apropie de el,simțind apa cum le cuprinde umerii.Buzele lui umede de apă se subțiară într-un semizâmbet ironic.
-O sa-mi fie dor de tine surioară...
-Mie însă nu îmi va fi...
-Nu ai recunoaște niciodată că ai nevoie de mine în vreun fel,așa este?
Azura simți o undă ciudată,discuția nu mergea chiar în direcția pe care și-o dorea,așa că schimbă subiectul.
-Ar trebui să mergem spre casă,s-a făcut târziu.
Andrus îi dădu drumul și fata se lungi în apă,înotând cu viteză,iar el o urmă fără să mai zică nimic.
Noaptea luă în stăpânire orașul alb.Înotătorii se apropiară de casă cu pași ceva mai obosiți.
-O să mă duc să mă schimb și apoi cred că mergem și noi acasă.Crezi că au terminat discuțiile?
-Nu prea cred,râse Andrus.Mama în niciun caz.
Tinerii îi găsiră pe toți în camera comună,cu excepția lui Kris,care se făcuse nevăzut.
-Fratele tău s-a plictisit și a plecat acasă,îi întâmpină Arissa.
-Tipic pentru el,râse Azura.Tata,tu mai stai sau putem pleca?
-Mama ta mai rămâne,dar noi doi putem să mergem acasă draga mea.
-Ne vedem mâine Azura,îi strecură Andrus o șoaptă la ureche.Ea îi privi părul cârlionțat până la umeri,încă umed și ochii ghiduși și încuviință din cap.
Enuk îi șopti câteva cuvinte Arissei și o sărută ușor pe obraz,apoi își luă la revedere de la ceilalți.Se întâlni cu fiica lui pe coridor.
-Am scăpat cu viață...Încă o dată.
Fata zâmbi larg.
-Hai acasă tată,discuțiile dintre femei te epuizează.
-Am rezistat eroic,să ști.Tu însă ai fost prevăzătoare și ai fugit cu Andrus.
-Am fost să admirăm balenele albastre.
-Foarte bine.Foarte bine...
Nava se îndepărtă rapid de reședința prietenilor de familie.De îndată ce ajunse acasă fata se îmbrăcă în rochia de noapte și luă peste halatul de mătase apoi se apropie cu pași felini de bibliotecă.Îl găsi pe tatăl ei scufundat ca de obicei în fotoliu,uitându-se la flăcările din șemineu.
-Ai aprins focul,ce frumos tată...Știi cât de mult îmi place.
Enuk își privi fiica pe deasupra manuscrisului,apoi o îndemnă să se așeze în fotoliul de lângă.
-Cum te simți când ști că așa de timp la Inițiere?
-Sunt puțin speriată...
-Pregătirea cu Înțeleptul îți dureri de cap?
-Azi am reușit să îmi activez scutul, exclamă ea victorios.
-Minunat,totul merge așa cum ar trebui.Nu îți fă griji,o să te descurci de minune.
-Dar de ce ești așa de sigur,tată?
-Pentru că ești fata mea.
Ea veni la el în brațe și i se jucă în părul cenușiu.
-Ce mult te-ai maturizat...În curând mă voi despărți de tine...
-O să fiu mereu în mintea și inima ta...Nu vei putea să scapi de mine așa ușor.
-Nici nu-mi doresc să scap vreodată,zâmbi el,intimidat de prezența ei diafană.
-Cine crezi tu că este ființă mea favorită din întreg universul?
El îi mângâie părul.
-Nu știu dragă,să fie Andrus?
Azura îl privi mustrător,constatând că tatăl ei o tachina.
-Tată!
-Bine bine,știu că Eu sunt...
-Așa! zise ea hotărât și își reluă locul,cu capul pe umărul lui.
El începu să râdă ușor.
-Dar tu știi cine este persoană favorită pentru mine în orice clipă a vieții?
-Bănuiesc că eu,mormăi ea cu nasul în haina lui.
-Îmi place că noi ne înțelegem mereu.
-Probabil că tu ești singurul bărbat pe care îl înțeleg și care mă înțelege,tată.Cu restul sunt doar în conflict.
De data asta,Enuk râse cu poftă.
-Asta e doar o aparență,în curând o să te înțelegi cu ei de minune.Din cauza faptului că ai crescut într-un mediu masculinizat,ai împrumutat multe trăsături de ale noastre,iar asta îi cam intimidează pe bărbați.Se așteaptă să fii suavă ca o orhidee,gingașă și dulce și mai ales îndatoritoare cu ei,atunci când greșesc.
-Nu tolerez greșelile...
-De asta se feresc ca de foc să te supere,uite de pildă bietul Andrus.E tot ca umbra pe lângă tine,în rolul de frate protector,străduindu-se să îți facă pe plac.
-Andrus nu îmi face pe plac...
-Ba da și încă cum...Nu cred că suportă ideea să te dezamăgească,râse el.Dar tu scumpo,ai o inimă așa puternică,nu prea se lasă înduioșată de nimic.Mă mir cum Markus,o altă victimă de-a ta,a rămas cu toate penele pe el și nu l-ai jumulit definitiv.
-Mark s-a purtat mereu așa cum se cuvenea,se pronunță Azura.
-Nu ai putut să îi găsești vreun cusur...De asta a scăpat cu viață din mâinile tale.Dar tare îmi este milă de următorul! Eu am o privire obiectivă albastreao și îi văd cum se străduie să îți între în grații.Mă tem că și când te vei duce la Comandament,îi vei distrage pe bieții bărbați de la antrenamente.
-Acolo există și ființe serioase și responsabile.
-Foarte responsabile,într-adevăr,râse Enuk.
-Tu cum erai la vârsta mea tată?
-Eram destul de serios,dar în zilele de glorie îmi făceam întreagă companie să râdă.În primul an petrecut la Comandament am avut mult de muncă dar m-am și distrat copios...După aceea m-am maturizat și au apărut alte probleme și responsabilități.
-Dar de glume tot te mai ții,tată...
-Fac parte din structura mea și apoi crezi că tatăl tău este chiar așa de bătrân?
-Tu,bătrân? făcu ea ochii mari.Nicidecum,ești în floarea vârstei și faci ravagii printre doamne,la fel ca întotdeauna.
-Arissa mă întrece în acest domeniu,trebuie să recunosc că am avut mult de furcă cu pretendenții ei.Atunci când ne-am întâlnit,roiau în jurul ei cum roiesc acum în jurul tău...
-Acum am înțeles cu cine semăn eu...
-Am păzit-o pe ea,acum te păzesc pe tine de intruși.Bine că am un aliat puternic în persoana lui Andrus,glumi el.
-Mai bine pune un android pe lângă mine,că pe Andrus îmi vine să îl strâng de gât câteodată!
-Iubire frățească draga mea...
-Tată!
Enuk dădu drumul la muzică,apoi îi întinse mână fiicei lui.Fata se ridica amuzată din fotoliu și își puse mâna în cea a tatălui,apoi se sprijini cu cealaltă de umărul lui și își apropie figura de pieptul patern.Cantecul liniștitor se răspândi cu note suave prin toată casa și parfumul de flori începu să intre pe fereastră,gâdilându-le nările.Azura îi zâmbi și Enuk o privi cu nesfârșită dragoste.Muzica umpluse încăperea pe deplin,antrenând tatăl și fiica într-un dans nocturn.