UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 22- Prietenie adevarata

Azura se smulse din sfera alba si se reintoarse in camera.Tanir veni in urma ei.

-De ajuns!rosti ea cu ochii in lacrimi.Nu vreau sa stiu nimic mai mult!

-Nu vrei sa iti vezi alegerea,inteleg.Nu ar mai fi o alegere,daca ai cunoaste viitorul.Dar este bine de stiut ca ai o alternativa,in cazul in care devin de nesuportat.

Fata isi sterse lacrimile pe furis.

-Esti bine?Ce se intampla?se ingrijora el privindu-i chipul tulburat,ce nu mai era ascuns de pletele agitate.

-Toate viitorurile mele vor fi sub auspiciul unor aranjamente politice?Despre ce primejdie vorbea mama ta?Asta nu mi s-a aratat data trecuta.

-Nu stiu nici eu,dar este limpede ca va trebui sa fim impreuna in viitor.In casele regale,sti prea bine cum se fac aceste legaturi,pentru protectia ambelor noastre popoare.

-Da.Prin Uniunea sacra,pe care nimeni nu o mai poate dezlega,nici macar marii preoti.

Tanir incuviinta scurt din cap.

-Inseamna ca nu mai este nimic de facut! se lasa Azura moale pe podea.Unde este libera mea alegere?

-Dar ai mereu o alegere!intari el.Pentru aceasta exista celalalt barbat.La mine nu se poate altfel,voi plati pretul cu singuratatea.Pana la urma,1200 de ani trec repede,nu?

Azura ridica ochii spre el.

-Ce se intampla daca nu te aleg?

-Din ce am vazut,alternativele nu sunt bune.Dar asta se intampla in viitor,sa nu ne facem griji.Acum trebuie sa te concentrezi pe cariera si pe alte lucruri pe care ti le mai doresti.Sa te unesti cu mine doar pentru politica si impotriva vointei tale ar fi o pedeapsa pentru amandoi.Voi respecta dorinta ta,zise el cu regret.

-Adragon este numele tau secret?devie ea conversatia.

-Nu mai este secret acum,zambi el nostalgic.

-E prea mult...Cum ai putut sa pastrezi in tine aceste lucruri,fara sa mi le spui?Acum inteleg multe dintre comportamentele tale...Si ceremonia lunilor si tot ceea ce a decurs din asta.

-Crezi ca a fost ceva premeditat?Crezi ca te-am tinut aproape doar ca sa nu raman singur?Nu-ti trece prin minte ca le-am facut pentru ca nu ma puteam stapani?Ca m-am uitat in aceasta sfera din cauza ca prezenta ta ma tulbura?Nu am nevoie de un dispozitiv ca sa stiu ce simt.Se pare insa ca tu ai nevoie cateodata!zise el cu amar si pe jumatate furios.

Azura se ridica mandra in fata lui.

-Nimeni,nici macar tu...Adragon,nu o sa ma poata opri sa imi traiesc existenta asa cum consider eu de cuviinta!Nu o sa ma impiedice un glob,cuvintele unor himere si nici macar previziunile unei Mari Preotese!Eu sunt Suveranul vietii mele si nu-mi pasa de viitoruri,nici posibile,probabile sau fixe!

Tanir o lua de brat ca un fulger.

-Lasa viitorul!spuse el cu ochii scanteind si fata simti cum spatele ii ingheata.Lasa totul deoparte si recunoaste...Orice ai face,nu poti fugi de tine insati.Nu poti fugi de ceea ce iti este scris.Poti doar sa amani.O stii prea bine,ai darul previziunii dar ceva nu te lasa sa o vezi.Sa fie mandria,caracteristica familiei Allazar?

-Crezi ca sti totul dar nu stii nimic!se infurie Azura si ochii ii se aprinsera.

-Vezi?Esti la fel ca mine.Salbatica,dar blanda,rafinata dar apriga,razboinica si mandra...Semanam mai mult decat crezi!

-Nu vreau sa mai am de a face cu tine!Lasa-ma in pace,zise ea cu vocea sugrumata.

-Prea bine.

Ii facu semn sa o ia inainte si o conduse spre o sala mare.