UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 25: Tristete in amurg

Amurgul se lasa peste Zathora.Cu gandurile duse departe,Azura savura o bautura galbuie cu gust parfumat,mangaind cu mana stanga blanita pisicii,care nu se mai dezlipea de ea.Urechea ei surprinse niste sunete venind de la parterul casei.Scapa paharul din mana si bautura se rostogoli pe podea.Thea fugi din poala ei.

-"Andras..."

Vocea cu ecourile binecunoscute se auzea din biblioteca tatalui ei.

-Am venit sa imi iau la revedere,zise Andras pe cand Azura deschidea usa.

Arissa si Enuk stateau in fata biroului din lemn masiv,cu Kris alaturi de ei.Arissa deschise bratele larg.

-O sa iti simtim lipsa nespus,dragule,il stranse ea la piept.

-Calatorie sprancenata si mult,mult succes!Sa auzim de izbandele tale cat mai repede posibil,zise Enuk si il imbratisa la randu-i.

Fata deveni palida.Abia acum incepea sa inteleaga cu adevarat ca nu il va mai vedea,auzi si simti o lunga perioda de timp.Cand se vor intalni,cine stie daca vor mai fi aceiasi...

-Andras,pot sa vin cu tine?se impancienta ea.

-Mai intrebi?Vei fi ultimul chip pe care o sa il vad inainte de a ma urca in nava.

-Mai este putin timp,asa ca te lasam sa pleci dragule,zise Arissa si ii zambi.

Andras se inclina in maniera veche si cei doi parinti se inclinara si ei.Azura parasi biblioteca precipitata,cu Andras in urma ei.

-Trebuie sa ma imbrac si apoi sa o chemam pe Kira.

-Azura...Linisteste-te,ii zise el bland.Nava pleaca peste o ora.O sa avem suficient timp.

Andras intra in dormitorul ei si se apropie de pervaz,sprijinindu-se,asa cum facea din copilarie.Fata se duse in camera de alaturi,ca sa scoata un costum din dulapul de cristal.Se imbraca rapid,incurcand manecile din cauza emotiei.Thea veni iar sa i se frece de picioare,sesizandu-i nelinistea.

-Nu acum,zise Azura si o impinse usor.

-Ma gandesc ca ar fi mai bine pentru tine sa ramai acasa,draga surioara.

-Ce tot spui acolo?ridica ea tonul.Vin cu tine.

-Cred ca mi-ar placea mai mult daca ultima scena din mintea mea ar fi cu tine linistita aici,decat in centrul orasului,prin multimea de oameni,fara sa am ocazia sa imi iau la revedere cum se cuvine.Adica sa fim doar noi doi.

-Nu te mai prosti Andras,ca o sa ma supar pe tine foc.

-Inainte de plecarea mea?Nu cred ca ai vrea sa parasesc Merkana cu o asa povara in suflet,nu?incerca el sa glumeasca.

Azura ridica mana sa il plesneasca,dar el i-o prinse.

-Incetisor,mica razboinica.Nu vreau sa ma aleg cu vanatai.

-Iti arde de glume Andras!Dar mie nu,pleca ea capul si simti ca lacrimile stau sa vina siroaie.

-Uita-te la mine.

Andras ii ridica barbia si ii privi ochii albastri,acum umezi de picaturi ca roua.Isi deschise bratele.

-Draga mea!o stranse el la piept.Draga mea draga!

Fata se lipi cu nasul de costumul sau albastru si simti pieptul lui dur.Dorea sa nu ii mai dea drumul.El isi propti chipul de crestetul ei si inspira parfumul din par.Lacrimile ei ii udau imbracamintea.

-E totul bine.Te rog sa nu mai plangi pentru mine,o mangaie el usor.

Ea isi scoase fata ascunsa la pieptul lui.