UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 5: Cantecul balenei albastre

Lumina amiezii își mai pierduse din strălucire acum,aruncând umbre palide peste reședința familiei Allazar.Azura își îmbrăcă rochia albastră,una dintre preferatele ei,ajutată de mâinile pricepute și delicate ale mamei ei.O bijuterie în formă de trandafir îi inobila părul.Arissa purta o rochie violet cu modele de aur și avea cosițele blonde împletite în coc.Se priviră amândouă în oglindă.

-Să mergem dragă,tatăl tău ne așteaptă nerăbdător.

Mama și fiică se apropiară de nava staționată lângă casă,acolo unde îi aștepta Enuk,îmbrăcat elegant,de parcă se pregătea pentru o seară de bal.Kris se instalase deja la bord,cerând imperativ să fie lăsat să conducă el de această dată,așa că tatăl fu nevoit să ia locul copilotului.

După câteva minute,nava ateriză în fața locuinței înalte,acoperită de o cupolă albă ca zăpada.În sala mare,încăpătoare,candelabrul lumina misterios,iar doi roboți casnici aduceau pe masă primul fel de mâncare.Cele două familii,acum reunite,savurau preparatele și ciocneau paharele cu mare veselie.

Azura îl privea pe Andrus,așezat în fața ei.Alături de el se afla mama lui,Elia,discutând cu mare însuflețire.În sinea ei se mira de cât de mult semănau cei doi.Andrus părea copia fidelă a mamei sale:același păr cârlionțat și negru,aceeași ochi migdalați,aceeași expresie a feței mai mereu amuzată,umbrită cateodată de mândria specifică familiilor nobiliare.

Eneasl ridică paharul plin cu licoarea albastră și toți îi urmară exemplul.

-Aș vrea să vă spun că suntem tare fericiți să ne revedem și să ne amintim de vremurile din tinerețe,nu-i așa,Enuk? Putem spune acum din tinerețe,pentru că ai noștri copii sunt oameni în toată firea...Cum a trecut timpul atât de repede? Să închinăm în cinstea lor și a viitorului strălucit care îi așteaptă!

-Așa să fie! se pronunță Enuk zâmbind și toată lumea ciocni paharele.

-O să rămâneți,sper,mai mult timp acasă de această dată,zise Arissa.

-O să fim aici până Andrus are Inițierea și probabil până ce se va înrola în Uniunea Stelară.

Azura înghiți cu noduri și apoi aruncă o privire lui Andrus,iar acesta se uită fâstâcit în altă parte.Ce ascundea?

-Asta este într-adevăr o minune,râse Arissa;știu că sunteți foarte ocupați.

-Nu am avut de ales,misiunea s-a prelungit mai mult decât trebuia,dar din fericire am venit la timp ca să ne bucurăm de balul anual.Te-ai gândit la tematica de anul acesta,Arissa? întrebă Eneas.

-Cred că luminile violet o să fie la loc de cinste,se pronunță Arissa zâmbind.

-Asta îmi aduce aminte de ceva,mustăci Elia complice și privi spre Eneas.

Acesta nu pierdu oportunitatea de a-și tachina prietenul.

-Într-adevăr...Cu toți ne amintim acea zi când Arissa a pășit în sala de bal,sub aceleași lumini violet...Ziua în care Enuk Allazar a rămas cu gura căscată pentru prima oară în viața lui.

Mesenii se puseră pe râs.

-Îmi aduc aminte atât de clar expresia de pe chipul lui,râse Eneas.A fost ca lovit de fulger,bine că eram eu acolo să îl trag de mânecă,să își vina în simțiri...

-Enuk a avut întotdeauna o latură foarte sensibilă,zise Arissa iar Enuk îi prinse încheietura mâinii și o sărută.

Andrus se uită complice la Azura,iar ea îi prinse gândul,dar se prefăcu că nu îl aude,continuând să mănânce.Geamănul ei rupse tăcerea.