UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 16: Legamantul celor trei

Azura deschise ochii sub lumina razelor,simtind o tandra mangaiere.Clipi des si privi chipul drag al mamei sale,incadrat de pletele blonde.Se intinse lenesa si se lasa alintata.

-Trezeste-te draga mea,te asteapta un bal diseara...Nu cred ca ai vrea sa lipsesti.
Azura deschise ochii,amintindu-si inca parfumul necunoscutului din vis.Pentru o secunda,crezuse ca totul fusese real.Acei ochii cenusii inca o mai bantuiau.
-Mama,uitasem complet ca astazi este balul meu.Nici nu stiu cu ce sa incep,cu ce o sa ma imbrac,cand ma gandesc cat de multi au sa participe ma apuca groaza,sti ca nu-mi place sa fiu expusa in fata strainilor.
-Draga mea,totul este aranjat pentru diseara,mai sunt unele detalii de care se ocupa acum Mena si bunica.Tot ce trebuie sa faci tu este sa te relaxezi si sa lasi totul pe mana mea.Bucura-te de clipele de acum,mai ales de Balul tau pentru ca nu o sa mai existe unul asemanator.Doar o data esti desemnat adult,zambi mama.
-Crezi ca exista vreo sansa sa imi intalnesc Perechea la bal,asa cum l-ai intalnit tu pe tata?
-De ce ma intrebi tocmai acum acest lucru?
-Mi-a aparut in vis in aceasta noapte,ceea ce ma face sa ma gandesc ca este foarte aproape de mine,mama.
-Mereu a fost aproape de tine Azura,crezi ca el a fost vreodata departe?Spiritele voastre sunt unite,indiferent de distanta.
-Oare...o sa fie la Bal?Cine poate fi?Cunosc atat de multa lume,incat mi-e greu sa ma pronunt...
-In acest caz,se pare ca vei avea o sarcina dificila,surase Arissa.Tata te asteapta in biblioteca.
Mama se indrepta spre usa,dar inainte de a o inchide se opri brusc.
-Uitasem,a venit Andrus sa te vada.
"Andrus..."

Nu il mai vazuse de cateva zile.Azura sari din pat si lua pe ea niste haine la repezeala.Avea o zi intreaga inainte si nu avea de gand sa o iroseasca.

***
Andrus o privea cu ochii lui scanteietori,pe jumatate dojenitor,pe jumatate glumet,asa cum obisnuia.Azura se uita somnoroasa la banda care se desfasura in fata ei,care o ducea rapid spre parcul central al Zathorei.
-Se pare ca nu esti tocmai in apele tale printesa,se inclina el.Te avertizez sa nu fii trista tocmai astazi,pentru ca riscam ca marele tau bal sa-si piarda din farmec dinainte de a incepe.
Azura il privi ironica,nu il cinstise cu vreun cuvant de cand parasira casa.
-Ma tem ca daca vei fi posomorata va cobori intunericul peste intreaga Zathora.Dar ce putem face daca printesa are mofturi?
Andrus rase,dezvaluind niste dinti albi,sclipitori.
-O sa gasesc ceva care sa te binedispuna urgent,altfel riscam sa pierim cu totii.
Azura se stapani sa nu rada,dar un suras sagalnic se intrevedea pe buzele ei pline si frumos conturate.Isi privi geamanul cu aceeasi privire pe care i-o arunca pisicii inainte de a o hrani.
-Ce ai in minte?
-I-am transmis Kirei sa ne astepte la locul nostru secret.Mai tii minte unde am facut Legamantul celor Trei?
Azura zambi din cauza amintirii ce ii aparuse rapid in cap,cu parfum de copilarie.
-Cum sa uit asa ceva,Andrus?Am promis ca noi trei vom fi prieteni pe vecie,indiferent ce se va intampla.La umbra acelui mare gojo...
Centrul parcului frumos amenajat se pierdu in urma lor,pe masura ce se apropiau de padure.

***
Cu parul brunet in vant,cu ochii ei verzui si pasul grabit,Kira ii astepta la umbra unui mare copac cu ramuri rasucite.Se uita spre ei si incepu sa fluture din mana in semn de salut.
-Care ajunge ultimul...Se imbraca in verde putregai la balul de diseara,rase Andrus si o lua la fuga spre Kira.
Azura se incrunta la el,apoi rase.
-Ce copil esti...
-Sunt...Dupa aceasta seara nici eu nu voi mai fi.Nu vrei sa profitam de ultima zi a noastra?
Azura clatina din cap,apoi incepu sa alerge in urma lui,ca sa nu fie mai prejos.Ajunse in acelasi timp cu el,dar cu un pas in minus.Se bosumfla.
-Nu te supara albastreao...rase prietena ei.
-Nu ma supar,ridica ea nasul.
-Uite cum facem...Nu te pot obliga sa te imbraci in culoarea putregaiului,rase Andrus cu pofta.Dar...Primul dans este cu tatal tau.Al doilea este cu mine.Nu o sa accept locul trei.
-Nu mai spune...Ai idee cat de multi stau la coada pentru dansul numarul doi?il ironiza ea.
-Tocmai de asta...Ai pierdut,acum platesti.Va trebui sa dansezi cu mine,chiar daca iti displac.
Kira rase.
-Voi doi chiar nu o sa va potoliti niciodata?
-Inca nu am intrat in Anul Maturitatii ...Mai sunt vreo cateva ore,glumi Andrus.
Se apropiara de o mica poiana,cu pasii impleticiti in vegetatia groasa.Ascuns printre brazi si arbori de pike,se zarea un copac urias,cu frunzele,florile si scoarta albe.Petale se desprindeau usor in bataia vantului si isi purtau parfumul peste dealuri.Azura inspira si mirosul lor ii trezi pe loc zeci de amintiri.Se vedea in trecut,de mana cu cei mai buni prieteni.
Se asezara la umbra lui,asa cum obisnuiau candva.Se luara de maini si se uitara amuzati unii la ceilalti.Gesturile copilaresti fusesera inlocuite de unele mature,dar in ochii lor se zarea inca scanteierea unor inocenti.Mana lui Andrus nu mai era insa nesigura ca in copilarie,ci o tinea ferm pe a Azurei.
-Si acum...La fel ca si in urma cu 15 ani merkanieni,noi Cei Trei...incepu Azura.
-Aici,in fata marelui gojo..zise Kira.
-Ne promitem ca nimic nu ne va desparti.Nici timpul,nici spatiul,nici cursul existentei,incheie Andrus.
Azura isi desprinse mainile,isi atinse palmele si inchise ochii,apoi se concentra intens.Intre mainile ei aparu o sfera albastra,aproape transparenta,care incepu sa pluteasca deasupra lor,eliberand din ea alte si alte sfere mici.Andrus materializa o sfera de un albastru inchis iar Kira una verzuie.O ploaie de bule colorate incepu sa umple parcul,izvorand din palmele celor trei,care strigau incantati si levitau la putina distanta de iarba groasa,ca niste inocenti in soarele copilariei.