Capitolul 25-Frumusetile Zathorei

530 58 3
                                    


Parcul se întindea în toate direcțiile,înconjurând Universitatea ca un halou și era împărțit în sectoare.Cei doi se apropiară de zona de recreere,unde trona o clădire cu forme vegetale,unduioase,fabricată dintr-un material albastru cu aparență fluidă.Au urcat cu liftul până la ultimul etaj,apoi au ajuns pe acoperișul ce adăpostea o imensă piscină.Priveliștea era frumoasă, din loc în loc se zăreau oaze verzi cu pâlcuri de copaci, zona rezidențială cu numeroase clădiri în formă de sferă,scoică sau jumătate-de-rodie,lacurile artificiale cu apa lor albastră scânteietoare și cerul cu nuanțe de bleu.În depărtare,apele lui Teftha fremătau ușor.

Azura se aruncă în apă.Andrus o urmă de îndată și înotară sincron pană în capătul bazinului.Se sprijiniră de marginea lui,cu ochii spre priveliștea răpitoare din față.

-Niciodată nu o să mă pot sătura de acest oraș! exclamă Andrus.

-Și pe bună dreptate.Nu îi lipsește nimic pentru a fi perfect.O să-mi pară rău atunci când va trebui să îl părăsesc.

-Te gândești la ce mă gândesc și eu? o întrebă el cu ochi scânteietori.

-S-ar putea să nu îl mai văd multă vreme după Inițiere,dacă aleg să lucrez pentru Comandament...

-Să înțeleg că hotărârea a fost deja luată?

Azura privi gânditoare orașul colorat apoi se întoarse spre el.

-Nu,nu sunt încă convinsă și oscilez între mai multe alternative.O să rămân o vreme pe acasă,ca să fie și mama mulțumită;ea tot speră că o să mă apuc de medicină și o să rămân să muncesc aici,dar cred că știe că nu va fi așa.Până mai rămân,vreau să îi fac pe plac,să nu zică că nu am luat în calcul toate posibilitățile.

-Semeni mult cu tatăl tău.Și eu mă identific cel mai mult cu tata.Cam așa era și el la vârsta mea,mai zbuciumat de fel,pus pe gânduri și fapte mari.Probabil ca o să lucrez în Uniunea Stelară,așa cum a făcut și el.Are acolo o mulțime de contacte,care mă vor ajuta poate în ceea ce aspir.

-Când spui aspir,te gândești cumva la cum să faci curățenie? Să ști că avem un robot-aspirator foarte bun acasă,mama îl folosește...

Andrus o împinse de cap și o scufundă în apă,dar ea se zbătu și ieși la suprafață,apoi începu să îl stropească.Geamănul o luă pe sus și începu să alerge prin piscină cu ea în brațe,apoi se aruncă cu tot cu fată în apa răcoroasă.Se întâlniră la adâncime și porniră într-o tacită întrecere subacvatică.

După câteva minute Andrus fu nevoit să ia o gură de oxigen și asta îi aduse un avantaj Azurei,care înota ca o săgeată albăstruie.Ajunsă la capătul opus,urcă scările și ieși din bazin,apoi se întinse pe un șezlong,lăsându-și tălpile mângâiate de iarba mătăsoasă.Peste câteva secunde,brunetul se trânti și el în șezlongul de alături,confecționat dintr-un material translucid,ca sticla topită.

-Se pare că mă bați și la categoria înot,dar ce pot spune,nu toată lumea are anumite privilegii...genetice,glumi el.

Fata închise ochii,oferindu-se razelor calde ale soarelui.

-Dacă mă mai ironizezi o să...

-O să...ce?

-Pfff...

Azura decise să se răzbune mai târziu.

El se întinse mai bine,apoi puse mâna lângă șezlong și apăsă butonul ce se afla pe dispozitivul cilindric.Se auzi un zgomot și mașinăria eliberă pe o tavă două băuturi.

UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum