UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 14- O noua viata

Dimineata isi revarsa lumina peste dormitorul Azurei:doua chipuri dragalase,bucle cenusii si brune,doua perechi de brate intinse... Ochii verzui cu sclipiri de smarald se deschisera brusc si clipira des,din cauza luminii puternice. Kira isi privi prietena adormita langa ea si isi apropie usor mana de fata ei,apoi o pisca de nas.Azura deschise ochii pe data si ii insfaca mana.

-Nu e niciun dusman prin apropiere,doar sora ta de imprumut,rase bruneta.

Azura se linisti.

-Antrenamentele sunt de vina...Cum de te-ai trezit asa devreme?

Kira se intinse pe pat,cu fata spre tavan si isi intinse bratele ca o pasare,apoi ofta.

-Nu cred ca voi mai avea nopti cu somn de acum inainte,azurio...

-Adica?ridica capul Azura.

-M-am indragostit iremediabil...

Fata incepu sa rada.

-Asta era marea ta problema?Si eu care credeam ca este ceva grav...

-Am conceput un plan ca sa te scap pe tine de strain si am sfarsit eu in plasa...In plasa iubirii...O,este minunat,nu pot sa descriu ce simt,cred ca mai am putin si incep sa zbor...

Kira sari din pat si incepu sa danseze prin camera,antrenand haina lunga din material subtire in jurul trupului ei.Azura o privi amuzata.

-Te cunosc bine Kira si ti s-a mai intamplat asta de cateva ori.

-Inca o data nu strica,clipi Kira si incepu sa o sarute cu foc pe obraji.

-Hei hei,potoleste-te...

-Simt prea multa fericire draga mea Azura! As putea face orice acum,orice...Ce-ti poate insufla mai multa pofta de viata decat gasirea iubirii?Oare exista un lucru mai extraordinar decat acesta?!As vrea sa poti simti si tu ce simt eu acum! zambi Kira si se lansa din nou in dans,apoi se opri in fata ferestrei.

-Azura...Ralus este in gradina.Trebuie sa ies si eu !

-Mai incet,inflacarato...Ma bucur asa de mult pentru tine...Dar promite-mi ca o sa ai grija,da?Relatiile astea care implica distanta nu sunt deloc lipsite de dificultati... 

-Ce stii tu? rase Kira si fugi pe usa intredeschisa.

Fata ramase privind ganditoare pe fereastra.

"Ce stiu eu...Intr-adevar,ce stiu eu despre iubire?" Auzi un zgomot discret venind dinspre usa. 

-Intra.

Pletele ei stateau rasfirate pe haina lunga de matase bleu.Si le aduna cu pricepere in maini si le prinse cu o agrafa,dar gestul ii ramasese undeva suspendat.Niste ochi negri o pironeau si fata grava a geamanului parea acum desprinsa dintr-un tablou insorit. -

Buna dimineata,floare albastra...murmura el.

Fata zambi imperceptibil,apoi incheie gestul.

Andrus se gandi ca nu putea exista o fiinta mai incantatoare.Plete matasoase si ochii senini,miscari unduioase si...

-La ce te gandesti?

El scutura din cap.

-Am vorbit cu Kira aseara.Ti-a zis ca va veni si ea la Comandament?

-Nu,nu a apucat... A fost ocupata cu treburi mai presante,daca intelegi,zise fata putin surprinsa.

Gura lui miji un zambet subtire.