Capitolul 7: Cele trei daruri

192 25 4
                                    


Dupa amiaza ii surprinse pe membrii familiei Allazar in jurul unei mese bogate,asa cum rar obisnuiau sa organizeze,intrucat nu aveau nevoie de hrana in cantitati mari.Dar pentru ca Initierea Azurei era un eveniment demn de luat in seama,robotii-casnici au avut de munca,macar pentru crearea impresiei de abundenta.Hrana era doar pretextul pentru ei de a fi impreuna,de a discuta lucruri strict legate de familie,de dorintele si aspiratiile fiecaruia,de a aduce in prim plan subiectul copii si viitorul lor,cel mai adesea legat de Comandament,asa cum era traditia in familia Allazar.Ar fi fost greu oricum sa aleaga un alt drum,de vreme ce ei erau co-fondatori ai Comandamentului si membrii principali ai Consiliului Andromeda.Azura abia incepea sa inteleaga rolul cu adevarat important pe care familia ei il avea pentru ceilalti si se simtea oarecum strivita de responsabilitatea care stia ca o asteapta,de presiunea uneori de a duce mai departe numele familiei.
Stia ca intrarea in Anul Maturitatii presupunea acum alta munca,una mai asidua si mai importanta,care nu viza doar alegerea meseriei ei viitoare ci si lucrurile pe care va trebui sa le faca pentru ceilalti de acum inainte.
-Tatal tau o poate spune mult mai bine decat mine draga mea nepoata,zise Kamos.Munca in Comandament este foarte solicitanta din toate punctele de vedere si implica responsabilitati mari,de aceea noi vrem sa fii sigura ca ai luat in calcul toate aspectele.
-Ma gandesc la asta zilnic unchiule,murmura ea,cu ochii in pocalul din fata ei.
-O sa aiba timp suficient sa se gandeasca,interveni Arissa.Mai poate sta cateva luni acasa si sa puna totul in balanta,apoi va decide daca va ramane in Zathora sau va pleca pe alte meleaguri.
-Nu are foarte mult timp draga,in maxim trei luni se incheie inscrierile,daca le rateaza mai trebuie sa astepte pana anul viitor,spuse Enuk.
-Nu ca mi-ar parea mie rau ca va ramane mai mult acasa,mustaci Arissa.
-Lasa mama,ca o sa fie bine,incerca Azura sa o incurajeze.
-Vei avea nevoie de toata forta daca te duci acolo,scumpa ea.Antrenamentele sunt foarte drastice,tu esti obisnuita deja,dar acolo sunt la un alt nivel si trebuie sa te pregatesti mental.
-Asa este mama,sunt constienta de asta...
-Ce spui draga,crezi ca este timpul sa ii oferim darurile?intreba Enuk si se intoarse spre Arissa.
Aceasta ofta,ca si cand ceea ce urma sa spuna nu ii venea tocmai usor.
-Da,este pregatita acum,nu mai am incotro,de acum inainte va trebui sa o tratam ca pe un adult.
-La ce daruri va referiti?intreba Azura mirata.
-Ai sa vezi la fata locului,rase Enuk.Luam nava si mergem pana in Aragor,la Templul Luminii.Eu si mama ta trebuie sa-ti transmitem darurile care fac parte din mostenirea ta.
Bunica,pana atunci tacuta,interveni.
-Vei fuziona cu energia parintilor tai,Azura.Tu posezi oricum darurile tale din nastere,dar vei primi si altele,asa este traditia la noi in familie.Trebuie sa le duci mai departe si sa le predai si copiilor tai.
-Prin daruri te referi si la legatura mea cu fiintele oceanului?intreba ea brusc.
Toate privirile se intoarsera spre ea,pana si Kris paru mirat.
-Da,doar ca acel dar l-ai mostenit de la mine,fara sa fi facut ceva special pentru asta,zambi ea.
-Sa mergem,trebuie sa fim acolo la asfintitul soarelui,zise Enuk.
Femeile se ridicara de la masa si barbatii imediat dupa ele.Kamos il lua pe Kris pe dupa umeri si se indreptara spre sala de arme,iar bunica se duse spre biblioteca cu Enuk.
-Azura,draga mea,tu vino cu mine putin.
Mama o lua de mana,starnind o unda de aer parfumat;fiica inspira cu nesat aroma care ei ii placea atat de mult si se apropie de umarul ei.Ajunsera in camera Arissei.
-Uite,asta este rochia pe care am purtat-o eu in ziua in care mi-au fost predate darurile,zise ea si scoase din dulap o rochie lunga si alba din material fin,cu broderii si maneci largi,cu fir de aur impletita pe alocuri si cu o centura lata,de asemenea sofisticata.Arissa mai scoase dintr-o cutiuta de catifea albastra o piatra albastruie si o prinse de fruntea Azurei,exact intre sprancene.
-Ce superba e aceasta rochie,mama.
-E vremea sa o imbraci,sunt curioasa cum iti vine.
Fata executa cu mare bucurie,apoi se repezi spre oglinda.
-Parca ai fi copia mea fidela,surase mama si se lipi de ea,privind in oglinda la cele doua chipuri ale lor,reflectate in cristal.
-Ne intalnim in parc,te poti duce de acum in nava daca doresti.Eu si tatal tau trebuie de asemenea sa ne schimbam in alte haine.
-Dar cat de ceremoniosi sunteti,rase ea.
-Traditiile vechi draga mea.Sa nu uitam ca aceasta seara va fi un punct de cotitura pentru viata ta de acum inainte.Ti se vor activa multe capacitati si trebuie sa inveti sa le gestionezi.
Azura iesi cu emotii din camera mamei si se indrepta cu pasi precipitati spre nava scoasa afara de Kris.Se aseza agitata in fata bordului,neintelegand prea bine ce o asteapta.Oare ce presupunea aceasta fuziune,era pregatita pentru ea?Parintii ii dadeau de inteles ca este mai mult decat pregatita,dar ea mereu se simtea prinsa pe picior gresit in prezenta lor inteleapta.
Cand ridica privirea ii zari venind spre nava.Arissa se tinea de bratul lui Enuk si capul ii era sprijinit de umarul lui puternic.Se simti induiosata,asa cum se simtea ori de cate ori ii vedea impreuna si ar fi dorit sa simta ce simteau ei atunci cand se priveau in ochi.Se mira de cat de elegant erau imbracati,el in costum alb iar mama intr-o rochie asemanatoare cu a ei.
-Esti pregatita,scumpa mea?o intreba un glas matern.
-Niciodata nu sunt pregatita cand este vorba de unul dintre experimentele voastre,glumi ea.
-Si inca ce experiment draga mea,tu esti cununa noastra,ii zise Enuk pe jumatate serios,pe jumatate glumet.
-Ca de obicei exagerezi cu laudele,tata...
-Eu spun doar purul adevar si nimic mai mult...
Enuk se instala la bordul navei si manevra butoanele.Nava isi lua zborul galant pornind cu viteza spre Aragor.

UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum