UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 18: Dorinta unui Tarkian

Cantul stravechi odata sfarsit,Azura cauta o cale de scapare din imensa sala de dans.Simtea nevoia sa simta nisipul scrasnind sub talpi,sa inspire aerul parfumat de florile din parc si sa priveasca mica planeta Nicene,care tocmai incepea sa aureasca Sala Oglinzilor.Cu aceste ganduri se ridica incet,in vreme ce invitatii erau toti cu privirile atintite spre ea.Il zari pe Andras ca schiteaza un gest,dar Tanir fu mai rapid si veni sa ii ia mana.O conduse pe culoarul format din invitati,pana la iesirea arcuita.Briza oceanului ii mai potoli putin incordarea si presiunea pe care o simtea.Tanir inca nu ii daduse drumul la mana.O conduse pana sub o arcada de trandafiri si se asezara pe banca din lemn pretios.Aerul racoros era minunat.Azura nu indraznea sa il priveasca direct.Cu haina lui neagra si cu diamantele tesute la maneci si gat,imbracamintea lui semana cu cerul instelat.

-Sper ca te simti mai bine acum,Lady Azura.Ai fost tocmai la timp salvata de multimea cotropitoare.

Fata schita un zambet fin,mirandu-se inca o data cum barbatul ii intuia gandurile,chiar daca nu aveau o linie telepatica comuna,asa cum i se intampla cu Andras.

-Daca ar fi sa calculam,asta ar fi practic a treia oara cand imi salvezi viata.

-Intr-adevar,dar nu o sa te fac sa te simti indatorata din aceasta pricina asa cum am facut anterior,zise el si zambi usor.

Aerul sau intunecat parea sa se fi stins,Azura se simtea pentru prima oara confortabil in preajma lui.Nu mai avea acel sentiment,dorinta de a scapa din energia lui invaluitoare si pe alocuri pasionala.

-De ce crezi ca m-am simtit indatorata,Lord Tanir?

El paru surprins,nestiind daca ea glumeste sau ii spune adevarul intr-o maniera subtila.

-Mereu aveam senzatia ca nu iti doresti compania mea.In consecinta,m-am decis sa nu iti mai stau in cale.Sti,noi familia Tarkian avem o mandria aparte,comparabila cu mandria familiei voastre.Eu am trecut o singura data peste ea,iar acest lucru nu se intampla decat in circumstante extraordinare.

-Pot sa stiu ce circumstanta anume te-a facut sa iti calci principiile?

Azura se opri,nestiind daca nu a mers prea departe.Se pregati sa continue fraza,dar Tanir ii lua mana.

-A fost ziua cand te-am vazut pentru prima oara,Azura.

Fata amuti.Regreta acum ca il intrebase.Din fericire,el schimba subiectul.

-Iarta-ma,dar aceste titluri nobiliare imi dau senzatia unei bariere intre noi.Incerc sa pastrez traditia,dar aceasta seara speciala ar trebui consacrata gandurilor intime,conexiunilor profunde si Legaturilor intre fiinte.Pana la urma,doar o singura data intri in Anul Maturitatii,nu?

-Asa este.Ce ai in gand?continua ea cu o voce vesela,incercand sa para destinsa.

-Noi Tarkienii avem in familie traditii mostenite peste milenii.Una dintre ele spune ca atunci cand cineva a atins maturitatea,trebuie sa primeasca un dar de la prietenul sau cel mai apropiat.Stiu ca nu despre mine este vorba,dar daca mi-ai permite Azura,as fi foarte fericit sa fiu acel prieten.

Fata era uimita.Conversatia cu accente protocolare ii parea straina comparativa cu impetuozitatea conversatiilor pe care le avea de obicei cu Tanir.Poate ca atmosfera balului il facuse chiar si pe el sa schimbe tactica,sa fie putin imblanzit de aerul dulce al Zathorei.Stralucirea ochilor lui insa il trada.Il simtea deseori ca pe un animal de prada din deserturile Enikei,privind,asteptand momentul oportun sa atace.

-Prietenia ta este deja un dar pretios ,nu stiu de ce as dori sa mai primesc altceva.

-Azura...Am atatea lucruri de oferit si nu am cui...Nu am gasit inca pe nimeni sa ma faca sa tremur la o simpla atingere...