UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 21- Pasiunea tarkianului

Azura se trezi cu greu, nevrand sa deschida ochii. Pentru un minut, uita unde se afla. Apoi, amintirile revenira ca un val ce se sparge de tarm: era in codrul Faray. Isi aminti cu bucurie dar totodata cu durere Legatura cu Tanir,care se petrecuse in mod prea straniu fata de cum era obisnuita.Nu scapa de senzatia ca toate erau deja pregatite si ea,precum o fiinta aflata sub o vraja,nu se putea opune lor."Trebuie sa ma intorc Acasa..."zise ea si se ridica brusc in capul oaselor.De abia atunci il zari pe Tanir stand pe un scaun langa patul ei,nemiscat in haina lui neagra,lunga,ce mangaia pardoseala.Oare de cat timp statea acolo?

-Tanir...

-Este o dimineata frumoasa...La fel ca si tine,murmura el si ochii ii sclipira de izbanda.In sfarsit se afla pe teritoriul lui,dispusa sa-i accepte sentimentele care il chinuiau de luni de zile.

-Ai fost cam agitata noaptea trecuta,asa ca am ramas sa ma asigur ca esti bine.Sper ca nu te supara asta.

-Nu,ingaima ea.Dar nu era nevoie,sa stii.O sa ma obisnuiesc curand cu planurile tale de invaluire,seductie si inselare si voi deveni imuna.

El rase.

-Azura,crezi ca am folosit inselaciunea ca sa ma conectez cu tine?Chiar asa de nedemn iti par?

-Nedemn?Nicidecum.Dar as vrea totusi sa stiu ce s-a intamplat acolo.

-Oricat ai incerca sa negi,ceva puternic se afla intre noi.Mi-au confirmat nu doar himerele prin citirea dorintelor inimii,ci si Legatura imbatatoare care este acum.Azura,nu am mai simtit niciodata asa ceva,cu nicio femeie!Ma crezi?

Tanir se ridica agitat si se apropie de patul ei.Se aseza pe margine si ii atinse poala rochiei lungi si albe.

Azura il privi simtind un fior ce ii strabatea corpul.Tanir statea asemeni unui animal de prada,asteptand primul ei moment de slabiciune,desi postura lui parea a celei mai relaxate fiinte. Ii atinse incheietura mainii,care era preocupata cu miscarea mangaietoare a faldurilor hainei ei.Barbatul i-o prinse si ii framanta usor degetele intre ale lui.Apoi tabara pe ea si o saruta,cu o mana infipta in parul ei lung si cu alta imbratisandu-i talia.Azura se lasa pe perna moale si pufoasa in bratele lui si se abandona buzelor fierbinti.Insa lipirea trupurilor lor ameninta sa devina mult prea periculoasa,mai mult decat putea rezista scutul ei de autocontrol.Se opri abia rasufland.Tanir se retrase usor,cu un mic zambet pe buzele frumos arcuite.

-Stai linistita Azura,nu voi face nimic fara permisiunea ta.Mi-am invatat lectia de la ceremonia lunilor,graitoare de altfel si cam usturatoare,din palmele tale gingase.

Azura se abtinu sa nu zambeasca,la amintirea acelei scene.

-Nu mi-e teama de tine.Imi este teama de mine...

-Ca nu te vei putea opri?o atintira ochii lui negri.

-Ca nu o sa-mi mai doresc vreodata sa ma opresc.

Raspunsul facu ca sangele lui sa se incalzeasca.

-Azura,daca vei continua sa te joci in acest fel,imi este teama ca vei simti repercusiunile.

-Si care ar fi acelea?inclina ea din spranceana.

-S-ar putea sa nu mai scapi niciodata de mine.Si eternitatea...Ei bine,nu are sfarsit.

-Ai un simt al umorului cam ciudat,mustaci ea.

-Nu voi lua in deradere aceasta Legatura.Si ii voi acorda atentia cuvenita.

-Nu avem timp pentru asta.

Fata parasi patul si atinse cu picioarele goale marmura rece.

-Avem tot timpul din lume.Unde crezi ca vei putea fugi de sentimentele tale?