UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 6: O realitate iluzorie

Azura se trezi din somn brusc,simtind cum cineva o zgaltaie si vazu privirea ingrijorata a lui Kris,aplecat asupra ei.
-Azura,trezeste-te!Haide,trezeste-te!
Abia atunci auzi harmalaia cumplita de afara si vazu ca cerul se colorase intr-o nuanta sangerie,zgomotele patrundeau chiar si prin fereastra etansa si simtea miros de fum.Kris o privea panicat,o trase de umeri ca sa o dezmeticeasca si fata sari pe data din pat si se imbraca,aruncand cate o privire afara.
Fratele ei statea cu mainile inclestate pe arma ce o purta la sold;deschise apoi larg fereastra.Aerul fierbinte,datorat focurilor de arma plasmatice,rabufni si intra in camera,concomitent cu galagia de afara, tipetele si zgomotul de pasi grabiti.Azura vazu ca aproape toti isi paraseau locuintele.Zathorienii fugeau incarcati de arme spre centrul orasului.
-Ce se intampla Kris?intreba ea panicata.
-Vino,nu este timp de intrebari....Sa luam niste arme din sala!Grabeste-te!
O trase de brat in timp ce ea incerca sa isi prinda parul care i se revarsase si fugi cat putu de repede spre camera cu armament,simtind cum adrenalina ii invadase trupul.Kris ii arunca de indata niste pistoale cu plasma,o sabie si cateva arme cu fulger,pe care ea si le prinse de centura costumului,apoi iesira afara.Toata lumea alerga,fumul incepuse sa stirbeasca frumoasa culoare a cerului si cupolele locuintelor erau acum fumurii.Azura isi apara caile respiratorii cu un gest reflex,simtind ca se ineaca si isi urma fratele in multime.
-Ce se intampla?
-Suntem atacati,asta se intampla!Au venit cateva zeci de nave incarcate cu draconieni si au spart bariera de protectie a sistemului!Acum asteptam intariri de pe Enike,dar inca nu au sosit..Si ei sunt atacati.
Azura simti o senzatie de rau.
-Unde sunt mama si tata?
-Nu stiu Azura,habar nu am,zise el,continuand sa fuga.
Ajunsera in centrul orasului,privind gura casca la multimea care se organizase.Unii se luptau din greu cu draconieni inalti de trei metri,acoperiti cu placi solzoase si cu armuri grele din metal.Parea ca sortii nu vor fi in favoarea locuitorilor Zathorei.O nava uriasa suspendata deasupra orasului,trimitea jerbe de energie rosie care incepuse sa distruga cupolele,iar fumul inecacios ii facea pe locuitori sa lacrimeze.Azura zari un grup de barbati inarmati urcandu-se in nave mici si incercand sa acosteze nava uriasa de deasupra,dar scutul ei era impenetrabil.Isi facu loc prin multime si observa ca il pierduse pe Kris,nu avea idee incotro se ducea.Se ciocni pe drum de Andras,manjit tot pe fata de aburii negri,cu privirea scaparand si strangand cu putere arma in mana.
-Azura,vino cu mine,trebuie sa ducem Inocentii la adapost...
-Ce se intampla?Cum de s-a derulat totul asa de repede?
-Nu-mi cere detalii ca nu stiu,ii spuse el cu obrazul inclestat.Sa mergem la Universitate sa luam copiii,ii ducem la buncare,nu este timp de pierdut!

Fata continua sa alerge dupa el,incercand sa se fereasca de puhoiul de gloante din plasma si de sferele ucigatoare emise de nava-mama.Andras isi croi drum cu umerii lui inalti printre ceilalti si fugira cat ii tinura picioarele spre cladirea universitatii.
-Andras,l-am pierdut pe Kris...
-Lasa ca o sa se descurce,vino,sa ne grabim...
O jerba imensa porni spre cupola cladirii de langa si o izbi in plin,iar ea incepu sa se prabuseasca intr-un zgomot asurzitor.Andras o feri pe Azura cu un gest protector si se aplecara la sol,apoi se furisara pe langa cladiri,ocolind un draconian furios.
In sala mare de studiu copii stateau zgribuliti sub banci,coordonati de catre Invatatorul lor,o femeie bruneta cu parul lung,cu ochii mari si verzi,incarcati de spaima:Kira.
-Vino,sa ducem copii de aici,tipa Azura incercand sa acopere zgomotul armelor.
Fumul intrase si in aceasta sala si copii incepura sa tuseasca iar cativa dintre ei,mai panicati,incepura sa planga.Kira ii convinse sa iasa de sub banci si ii incolona in spatele ei,iar Andras incheie sirul,privind cu ochii in patru culoarul pe care il traversau.Azura apasa un buton si o trapa imensa rasari langa ei,care ducea la nivelurile subterane ale Universitatii,prelua copii unul cate unul si ii indemna sa coboare.
-Va trebui sa raman aici cu ei sa ii protejez,zise Andras in vreme ce trapa ii ducea tot mai adanc in sol.
Ajunsera in fata unui labirint de tuneluri aflate la 1000 de metri sub nivelul solului,care straluceau in verzui pal.
Kira nu zicea nimic,se uita cu ochi ingrijorati in toate partile si mangaia copii speriati,care se agatau de ea.Azura lua in brate o fetita de trei anisori,care i se cuibari la piept si isi infipse mainile in parul ei,cu o expresie de groaza pe fata.
-Mi-e frica,scanci ea...
Fata o stranse mai tare.
-Nu trebuie sa-ti fie frica,o sa am eu grija sa nu ti se intample nimic rau.
Dupa ce mersera cam 100 de metri prin culoarul lung,se gasira in fata unei usi imense,de netrecut,care avea sclipirile greoaie ale metalului negru.
Andras scoase de la piept un fel de amuleta din cristal,de forma unei potcoave si o atasa intr-un loc special,iar aceasta incepu sa straluceasca,apoi se auzi un declic si usa masiva glisa incet in partea stanga.Astepta pana trecura toti copii,iar apoi anunta prin statia portabila ca Inocentii sunt in siguranta.Dupa ce trecura de inca o usa,ajunsera intr-un complex de cladiri,care dadeau spre o curte interioara.Holograma de deasupra dadea impresia ca se aflau undeva la suprafata,se vedea cerul albastru,stralucirea soarelui si un parc mare se intindea cat vedeai cu ochii.Biosfera artificiala era brazdata de cladiri cenusii,blindate.Kira indemna copii sa o urmeze si se apropie de una dintre cladiri,iar Azura i-o dadu pe fetita ce se tinea de gatul ei.
-Eu o sa ma intorc acum Andras,trebuie sa il gasesc pe Kris...
-Azura,nu imi place deloc ideea de a te lasa singura acolo.
-Ramai si protejeaza copiii,cere ajutoare,nu te preocupa pentru mine.Ai grija de Kira,bine?
-Bine,dar ma voi intoarce dupa tine daca nu apari pana la apus.Ai grija,fii cu ochii in patru,s-au infiltrat prin tot orasul si au de gand sa il distruga bucatica cu bucatica.Am auzit prin statie ca vor sosi intariri in urmatoarele 15 minute,asa ca te rog sa nu faci nimic eroic.
-O sa am grija,murmura ea.
Andras o privi lung,iar ea o lua la fuga.Facu cale intoarsa,urmand acelasi traseu si usile se inchisera ermetic in urma ei.Se urca pe trapa si reveni la suprafata,iar linistea aparenta din tenebre fu sparta de zgomote puternice de explozii.Zari mai multe nave care se luptau pe cer,navele albastre de pe Enike,care trimiteau jerbe spre cele rosii ale invadatorilor.
Piata devenise puhoi de oameni care agitau armele si zari si cativa Moaai care strigau cuvinte de lupta,cu pielea stralucindu-le si ochii ingustati.Il cauta cu privirea pe Kris,se intalni cu o multime de cunoscuti,dar nu il gasi.Vazu mai multe nave rosietice-liliachii cum aterizeaza in capatul pietei si din ele coborara siluete masive,inalte si inarmate pana in dinti,care incepura sa atace un grup de femei medici.Azura o zari pe una dintre ele clatinandu-se si ducandu-si mana la una dintre tample...Sange.Simti cum ceva creste in ea,o dorinta de a proteja acel grup.Pe de alta parte,ar fi dorit sa continue cautarea lui Kris.O lupta se dadu in ea pentru cateva secunde.Apoi incepu sa tremure,dar totodata simtea ceva fierbinte cum ii curge prin vene.Alerga spre capatul pietei si se apropie din spate de una dintre siluete,se inalta usor in aer si il lovi napraznic dupa ceafa.Creatura uriasa,garnisita de muschi,se intoarse fulgerator si dadu sa infiga sabia in ea,dar Azura isi activa instantaneu scutul albastru imprejurul ei.
Continua sa alerge spre o zona mai retrasa si draconianul o urma furios,agitand sabia si scotand sunete guturale.Ea fugi cu pasi usori iar scutul incepu sa ii palpaie,semn ca i se termina energia si se ascunse in spatele unei coloane,abia mai rasufland.Isi scoase sabia de la centura si apasa un buton,iar lama acesteia iesi in exterior.Luci orbitor.Atrasa de lucirea ei creatura se apropie cu pasi greoi de coloana si atunci ea iesi si il ataca,in vreme ce scutul i se disipa.Lupta se incinse pe data;fiind usoara,ea se misca cu gratie in fata lui si il evita cu maiestrie,iar acest lucru il infuria si mai tare.La un moment dat il atinse cu sabia pe umarul drept si draconianul scoase un sunet greoi,apoi se repezi cu toata viteza spre ea;Azura se retrase cativa pasi si se pregati,dar piciorul ii aluneca pe o bucata de cuart si se dezechilibra puternic,cazand in iarba;respiratia i se taie pentru cateva secunde,dar se redresa si intinse sabia in fata ca sa se apere,insa gestul nu fu destul de rapid.Silueta uriasa se pregati sa o ucida,cu sabia lui lunga si ascutita,cu un urlet victorios si ea inchise ochii,presimtindu-si sfarsitul.In acel moment auzi un strigat in spate si draconianul se prabusi la picioarele ei,iar sabia ii cazu din mana cu un zgomot metalic.Azura il vazu pe Kris in spatele lui,privind cu incrancenare spre trupul cazut jos,cu o unda in privire pe care ea nu o mai vazuse niciodata.Se repezi spre fratele ei,auzind un zgomot nedeslusit.Cand se uita, un alt draconian aflat in spatele lui Kris isi scoase arma.
Auzi doar un geamat si il vazu pe Kris prabusindu-se,ranit de raza albastra ce izvora din dispozitivul atacatorului.Azura tipa de furie si isi sustinu fratele,iar acesta se intinse pe jos cat era de lung.
Simti cum palmele incep sa ii arda si elibera din ele doua sfere albastre,spre draconianul care tocmai se pregatea sa rada victorios.Rasul ii fu curmat de sferele de plasma care ii topira pe data chipul solzos.
-Kris! Vorbeste cu mine...se prabusi ea langa trupul fratelui ei.
Acesta o privea cu ochii mari si senini,in vreme ce o suvita albastruie de sange ii curgea printre buzele deschise.
Fata vazu o gramada de zathorieni apropiindu-se de zona in care se afla ea,urmariti de draconieni.Zgomotul armelor si tipetele celor cazuti umplusera vazduhul iar ea gandi"Suntem pierduti".
Kris ramasese nemiscat,cu ochii privind spre cer si Azura simti durerea puternica cum o taie ca lama unui cutit;se ridica de pe jos privind la cerul sangeriu brazdat acum de sute de nave.Simtea sfarsitul orasului ei iubit.
Nu putea fi real,era prea urat.Simti nevoia sa se auda si o spuse cu voce tare.
-Nu,nu se poate sa fie real....Este doar un cosmar...Nu este real!
Se ridica si tipa,privind spre apus.
-Este doar un vis urat!
Lacrimile incepura sa ii curga pe fata.In acea secunda,intreaga scena incremeni.Totul capatase lucirea unor statui,iar timpul isi incetase derularea.Totul ingheta,pana si bataia vantului.Luptatorii ramasera in pozitia in care fusesera surprinsi.
Azura privi uimita,neintelegand nimic si abia atunci constata prezenta unor scari albe aparute parca din neant,ce se desfasurau in fata ei,urcand spre cer,asemeni unui templu.Pasi fascinata de lumina lor si le urca,uitand pe loc de toata durerea ce o simtise,iar in urma ei peisajul se dizolva incet incet.Pasi in acel templu a carei lumina o orbea si vazu in fata doua siluete imbracate in haine albe,care o asteptau nemiscate.Isi puse mana la ochi,privind uluita la fetele radiante,iar pe masura ce se apropia de ei,imaginea devenea tot mai clara.
Isi vazu parintii,zambindu-i cu toata dragostea,iar Arissa intinse bratele larg,chemand-o mental alaturi de ea.Derutata,se apropie de ei si isi imbratisa mama,apoi se uita in ochii tatalui.
-Buna treaba,draga mea copila,auzi ea vocea lui.
-Nu inteleg ce se intampla,tata...
-Ai trecut de Initiere,draga mea.Ai reusit sa discerni adevarul de iluzie,suntem asa de mandri de tine,ii spuse Arissa cu ochii sclipind.
-Trebuia doar sa imi dau seama?spuse ea incet.
Auzi vocea tatalui ca un ecou,care se indeparta incet.Lumina ii cuprinsese pe cei doi,incat ea abia le mai distingea trasaturile.
-Adevarul iti este revelat acum...ii auzi ea intr-un cor si imaginea lor se indeparta.

*
Azura se regasi in pat,cu inima batandu-i nebuneste.Se ridica brusc si sari sa isi insface sabia,privind spre fereastra.Nimic neobisnuit,doar inca o frumoasa dimineata in Zathora.Uluita,isi tranti niste haine pe ea,inca simtind parfumul acelei lumi iluzorii in care se aflase si fugi spre zona comuna.
Il gasi doar pe Kris,care savura tacticos un coktail,intretinand o conversatie cu TEX.
-Kris,unde e mama?Dar tata?intreba ea pe nerasuflate,intrand vijelios pe usa,cu parul fluturand.
-Ce e cu fata asta?Arati ca si cand ai fi venit de la razboi...zise el ironic.
-Unde sunt?
-Nu stiu,ce ma tot innebunesti,poate la vreo conferinta.Mama e plecata de azi dimineata.
Azura sari si il saruta pe obraz,apoi il stranse in brate.Kris o impinse.
-Hei...
Zambi si parasi casa,aproape alergand spre casa Inteleptului."Sigur el imi va da o lamurire"se gandi ea,simtindu-se agitata.Thefta era astazi de un calm desavarsit,miscandu-se abia perceptibil,iar delfinii inotau tot mai aproape de tarm.Casa Inteleptului,pitita printre arbori,arata ca intotdeauna.Azura nu il gasi nicaieri,oricat de mult il cauta si nu mai intelegea nimic.Incepu sa il strige si sa se roage sa i se arate si vazu o silueta iesind din spatele casei.Era Inteleptul imbracat intr-o roba de data aceasta violet,iar pe masura ce se apropia de ea fizionomia i se schimba,parul ii devenise de un cenusiu stralucitor,privirea ii radea,ochii erau de un albastru binecunoscut iar bratele se deschisera larg.
-Draga mea fiica...
Fata il privi cu gura cascata.
-Tata!?
Enuk incepu sa rada cu pofta,prinvind la roba ce o purta.
-Ce este?Sa nu zici ca nu iti place noua mea imbracaminte.
-Unde e Inteleptul?intreba ea nedumerita.
-In fata ta,draga mea.
-Adica...tu si Inteleptul sunteti una si aceeasi fiinta?
-Crezi ca as fi lasat pregatirea ta pe mana altei persoane?Spune-mi...Cine te cunoaste mai bine decat mine?
Azura ii sari in brate.Enuk isi petrecu bratul pe dupa umerii ei.
-Hai sa mergem acasa,ma simt ridicol in roba asta.
Fata incepu sa rada.
-Cand o sa incetezi sa te ti de glume,tata?
-Eu nu glumesc,sunt cea mai serioasa fiinta de pe planeta,isi lua el aerul intelept.
-Nu pot sa cred ca ai reusit sa ma pacalesti atat de bine...
In camera de zi,o gasira pe Arissa care radea copios cu blondul Kris si cu unchiul Kamos.
-Ia uite cine a venit,nepoata mea favorita!auzi ea vocea lui.
-Ce e asta,reuniune de familie?rase fata.
-Ce reuniune de familie se poate face fara mine?auzi ea in spate vocea bunicii.
-Sa inteleg ca voi toti stiati de treaba cu Inteleptul?intreba ea uimita.
-Noi toti,cu exceptia lui Kris,draga.Mai crezi inca ca in familia noastra lucrurile se fac la intamplare?zise Arissa zambind.
Azura o imbratisa,apoi se incrunta,privind pe rand la toti membrii familiei.
-Asa deci,ati jucat teatru pe sub nasul meu iar eu nu mi-am dat seama.Cum de am putut sa nu vad?Acest Intelept stia mereu cand se intampla ceva cu mine, practic imi citea gandurile!se uita ea crunt spre Enuk.
Acesta incepu sa rada.
-Ai vazut doar ce doreai sa vezi,draga mea.
-Eu zic ca acest eveniment memorabil trebuie neaparat sa contina si un toast!se pronunta bunica.
-Ca bine zici,mama,zise Enuk si se apropie de clondirul cu bautura efervescenta,apoi imparti paharele impreuna cu Arissa.
-Azura,draga mea,tu faci onorurile...Fata se apropie de fiecare si le turna bautura in pahare,apoi isi relua locul intre tatal si mama ei,iar Enuk o prinse afectuos de mana.
-In cinstea fiicei mele Azura,membra de vaza a familiei Allazar,care a trecut cu succes testul Initierii!Speram sa o avem cat mai multa vreme alaturi de noi si sa nu ne paraseasca pentru Comandament...
-Enuk,noua ni se usuca gaturile,zise Kamos.
Enuk pufni,apoi ridica paharul si inchina.
-Pentru Azura!
-Pentru Azura!spusera ei in cor.
Fata privi cu ochii mari spre fereastra,apoi spre privirea albastra a tatalui ei.
-Tata,dar cum reuseai tu sa fi in doua locuri deodata?
-Asta este unul din secretele mele.Toate lucrurile...
-La timpul lor,stiu,il ironiza ea.
Familia izbucni in ras si ca la comanda toate privirile se intoarsera spre Enuk.
Inca o zi splendida se intrevedea in Zathora.