UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 27- Adio, Merkana

Templul de marmura stralucea in lumina apusului de soare ca o faclie alba.Acropola pe care se afla templul era situata la cativa kilometri de oras,intr-o zona linistita si incarcata de verdeata.Copacii cu frunzis verde smarald fosneau usor in bataia vantului.Calcand usor,cu tatal in partea dreapta si mama in partea stanga,Azura privea sus,spre cupola templului.O lumina aurie izvora din cladire,abia perceptibila pentru un ochi nepasator dar radianta pentru un credincios.

La auzul pasilor,preotul imbracat intr-o roba alba cu insemne aurii,nu intoarse capul,ci spuse doar bland:"Bine ati venit".Continua sa arunce in focul sacru farame dintr-o substanta verzuie care ardea cu flacara albastra.

-Shan-Mak,Azura are nevoie de binecuvantarea lui Deos pentru calatoria ei si protectie contra nevazutului,zise Arissa si inclina capul lent,in semn de respect.

-Si Deos ii va oferi aceasta fara indoiala,spuse preotul,apoi se intoarse cu chipul spre ei.

Privi zambind familia imbracata in haine albastre,culoarea neamului Allazar.

-Vino cu mine copila,zise el cu glas parintesc,marcand invitatia cu un gest al mainii.

Azura isi desprinse mana de la bratul tatalui ei si urca cele cateva trepte spre altar.

Marele Preot,numit si Shan-Mak nu parea sa aiba mai mult de 30 de ani.Totusi,alura sa nobila,ochii patrunzatori,gesturile cumpatate si expresia grava a fetei tradau o varsta inaintata a spiritului.In spatele altarului se deschise o usa.Azura tresari surprinsa,intrucat nu mai vazuse pana atunci acea incapere.Parintii ei ramasera in fata altarului,cu mainile ridicate spre cer si ochii inchisi.

Camera de forma ovala adapostea un singur lucru:Un Copac Sacru,in care energia vitala circula prin crengile sale ca prin niste canale,coborand apoi spre sol.In fata Copacului se aflau lespezi dintr-un material care parea dur la prima vedere,dar care in realitate era foarte elastic,de culoare aurie.Copacul avea ramurile intinse pana in tavanul boltit,parand ca este una cu constructia.Impletirea de forme vegetale cu arabescurile de pe tavan facea dificil de distins care este partea vegetala si care este cea artificiala, proiectata de arhitectii merkanieni.

Preotul ingenunchie in fata Copacului iar Azura ii urma exemplul.O muzica se auzea placut in surdina,asemanatoare unor clopotei batuti de zefir.Prin ferestrele bine luminate se putea zari amurgul cum apare timid,cu limbile sale serpuind violet.Fata simti o senzatie neobisnuita de eliberare.

-Sa ne rugam lui Deos pentru o calatorie sigura si pentru victorii viitoare,zise Shan-Mak impreunand mainile si coborand usor capul.Pletele sale cenusii cazura incet pe vesmantul alb.

-"Mare Deos,Dumnezeul nostru al Tuturor,Lumina Lumii noastre,daruieste binecuvantarea Ta acestui copil al Tau...Purcede spre noi si bucura-ne de Iubirea ta,Tata al oamenilor!"

Rugaciunea rostita din inima facea ca acel copac misterios sa pulseze in albastru stralucitor.La nivel energetic,ceea ce nu putea vedea nimeni in afara de Shan-Mak,erau stelutele care veneau din cer si se asezau usor pe frunzele arborelui,facandu-l sa para ca si cand abia ce a inflorit.La un moment dat,stelutele se asternura peste preot si Azura,imbracandu-i intr-o haina stralucitoare de lumina,formata din milioane de asemenea luminite.

-Deos ne-a raspuns,zise Preotul zambind.Nu te teme,caci El va fi cu tine mereu.Cheama-l atunci cand te afli la mare stramtoare si El iti va darui stelele Sale de iubire.

-Aka-Namha(Multumesc)zise fata in vechea limba a Merkanei.

*

Peste putin timp,Azura lua cina alaturi de familia ei,insa pofta de mancare parea sa ii lipseasca.Enuk,asezat in capul mesei isi privea cu ochi ganditori fiica.Arissa,in capatul opus,ofta incet,mangaind mana Azurei,asezata in stanga ei.Kris,asezat in fata surorii sale,manca,cu un ochi pe holograma ce aparuse din dispozitivul-bratara prins de mana lui.