Capitolul 10: Zbor de Pegas

223 25 4
                                    


Cizmele lor striveau pietrisul de sub talpi.Susurul unui rau se auzea in directia copacilor din fata lor,cu ramuri unduitoare.Dupa cateva minute,vegetatia se rari si cei doi se trezira in fata apei zglobii,care se intindea pe o distanta mare,desi nu era foarte adanca.

Cantecul insectelor era ametitor si plantele de langa rau se clatinau usor,in dansul lor vegetal.Un stol de pasari albe,cu pene lungi se starni deasupra lor si zbura spre munte.Ochii fetei priveau cu atentie detaliile,fara sa mai spuna un cuvant.Se oprira pe malul apei,privind la muntele din departare.

-Acum va trebui sa il traversam,daca vrem sa ajungem in poiana.Este un punct important pe harta,cred ca acolo se afla Pegasienii,zise geamanul.

Azura pasi in rau cu incredere,privind mereu inainte,iar Andrus cu ochii pe bratara prinsa de incheietura mainii.Aerul era saturat de mirosuri nemaisimtite,unele mai intepatoare,altele mai suave.Dupa aproximativ 30 de minute de mers,cei doi ajunsera din nou pe pietrisul alb ce parea inconjurat de o ceata usoara. Dupa ce intrara in padure,cerul aproape se pierdu din cauza corolei copacilor,care acopereau zona ca un baldachin maiestuos.Iarba deasa le provoca dificultati,dar ei grabeau pasul,ca sa nu piarda nici unul din minutele pretioase pe care le aveau la dispozitie.Florile aramii si aurii alcatuiau un covor cu sclipiri de lumina calda,ce contrasta cu ramurile verzui ale copacilor.In poiana din fata lor,zarira doi Pegasieni pascand linistiti.

Fata se opri privindu-i cu fascinatie,iar un fluture i se aseza pe umar.Ea se uita la desenele fanteziste de pe aripile lui si el ii transmise o imagine:se vedea pe ea calare pe unul din cei doi Pegasieni.

-Nu,nu pot sa fac asta,sopti Azura.

Fluturele se inalta in aer si i se mai alaturara cateva zeci,care zburau spre poiana.Fata ii urma cu repeziciune,iar in urma ei pasi Andrus.Se oprira la cativa metri de cai,privindu-le aripile prelungi,cenusii,care le stateau acum stranse pe langa corp.Cele doua fiinte simtira de indata intentiile vizitatorilor,se oprira din pascut si isi desfacura aripile,ca si cand ii invitau sa ii priveasca mai bine.Andrus zambi incantat.

-Azura,ce ar fi daca le-am cere voie sa ii calarim?

-Sti ca este interzis,ne-ar scoate afara din rezervatie intr-un minut,zise ea pe un ton scazut,temandu-se sa nu sperie animalele.

-Incearca sa vorbesti cu ei,cine stie,poate o sa-ti raspunda...Eu nu posed acest talent.Am invatat sa supun animalele,nu sa le conving.

Fata se apropie cu precautie de cel din stanga,cu pasi usori,parandu-i rau ca trebuie sa calce peste frumoasele flori albastre.Intinse mana si il mangaie pe gat iar animalul se lasa sedus.Se lipi de el,asa cum facuse cu irogoul ei de pe Enike si ii transmise intentia mental,folosindu-se de darul pe care il capatase recent.Nu stia daca reusise,dar Pegasianul incepuse sa fornaie si sa dea din copite de nerabdare,intinzand aripile.Fata ii arunca o privire victorioasa lui Andrus.

-Spune ca putem sa ii incalecam...Haide,curaj...

Barbatul se apropie de celalalt animal si ii atinse una din aripi.Acesta si le deschise larg si isi pleca capul sub mainile lui.

Dupa ce il mangaie cateva minute,se urca pe el si se prinse bine cu mainile de spatele lui.Azura incepuse deja sa calareasca la pas,apoi undele ei mentale se aliniara cu ale magnificului animal.Mai apuca sa scoata un sunet de surprindere,in vreme ce Pegasianul se inalta in aer si incepu sa zboare cu viteza pe deasupra padurii.Andrus o urma la randul lui si un stol mare de pasari albastre cu ciocuri aurii ii urmara pe cerul violaceu.

***

Azura cobora incantata pe stanca privind la golul ce se casca sub ea.O cascada lunga se varsa cateva sute de metri mai jos,spargandu-se in raul ce se intrezarea prin ceata si spuma.Locul era de o frumusete uimitoare,se simtea acum si mai aproape de munte iar aerul era curat si aspru.

UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum