UNIVERSUL AZUREI: Dinastia Allazar (I)

Capitolul 12- Privire de otel

Barbatul o lua de mana si o ajuta galant,sa se aseze din nou pe banca.Atingerile lui nu o faceau deloc sa se simta mai bine.Fata simtea ca se sufoca.Stia unde mai vazuse acea privire,ii bantuia noptile de ceva timp,il visase...Stia ca il mai intalnise candva,dar unde...Mare Creator,pentru ce era atat de tulburata?Sigur era prima oara cand se intalneau,cel putin in plan fizic.

-Te simti bine?spuse el si o privi adanc,cu buzele lui senzuale usor frematand. 

Azura tresari.De unde ii cunostea starea interioara?

Ralus se surprinse ca o admira,ca parul ei blond-cenusiu ii aminteste de unduirile unei ape stranii,ca pielea albastruie ii aminteste de culoarea cerului intr-o zi rece.Se simti vrajit.Totusi pe fata lui palida,aproape alba,nu se citea nimic.Armata il invatase sa-si controleze foarte bine trairile.Scapa doar un singur gest de nervozitate,atunci cand isi atinse insigna.

Azura se simtea descoperita,invadata.Strainul o privea fara menajamente.Stranse nervoasa cotorul cartii in mana,ca intr-un fel de refulare,nu stia ce sa faca cu mainile.

"Poate bunica are dreptate,e ceva grav daca ma tulbur asa la vederea unui necunoscut...Poate sunt prea sensibila acum sau..."

-Sigur esti bine?repeta el intrebarea.

-Sunt bine,multumesc,ingaima Azura.

-A trecut putin timp de la Initiere,nu-i asa?zambi barbatul abia perceptibil.

-De unde stii? intoarse ea capul surprinsa.

-Emotiile...Nu le poti controla foarte bine.Si...bunica ta mi-a spus multe lucruri despre tine.Am asteptat sa te cunosc,tot ce spunea ea suna minunat.

-Bunica exagereaza,ca intotdeauna.

-Sunt sigur ca Almena nu este inclinata spre exagerari.

Azura amuti.De unde pana unde ii spunea bunicii ei pe nume,intr-un mod asa de familiar?Pana la urma cine era acest Ralus,care parea sa stie cam multe lucruri despre ea?Stia ca sunt prieteni de familie,dar era sigura ca nu il mai intalnise niciodata.

Isi ridica ochii cu greu din poala rochiei.Ii era greu sa il infrunte si simti cum se infurie.Pentru ce atata antrenament daca nu stie sa se controleze?Enuk o atentionase ca emotiile ei vor atinge apogeul,in toate directiile dupa Initiere,dar la asta nu se astepta.Nu avea idee ce subiect sa abordeze,isi simtea mintea goala.

-Interesanta carte,o scoase el din incurcatura.Am si eu un exemplar acasa,este printre cartile mele favorite.

Fata ii arunca o privire recunoscatoare si se gandi ca ar fi bine sa lege si ea doua vorbe.

-Biblioteca bunicilor este foarte veche,dar totusi cea de acasa contine tot ce trebuie.Acolo imi petrec destul de mult timp.

-La fel si eu,adauga el.Sunt de parere ca nu conteaza atat de mult forta fizica,pentru ca forta mentala are resurse inepuizabile.Almena mi-a zis ca vrei sa vii la Comandament,ca ai fost antrenata toata viata ta de pana acum pentru acest lucru.Este adevarat?

Se simti putin interogata.Se pare ca el nu se simtea deloc jenat sa afle ceea ce il intereseaza.

-Da,toata viata m-am ocupat cu antrenamente de tot felul si abia astept sa trec la o noua etapa.Tu esti venit recent la Federatie?

-Abia de cateva luni,dar am deja gradul 3,asa ca mi se permite sa instruiesc recrutii.Daca vii in corpul armatei,s-ar putea foarte bine ca eu sa fiu unul dintre instructorii tai.Ceea ce se poate intampla si in cateva saptamani.