Mona
Zilele mele au devenit o adevarata rutina. Am gasit cu ajutorul unei colege din liceul pedagogic post de educatoare la o gradinita particulara din oras si am program normal de la opt la doisprezece, mama se ocupa de Sara pana vin eu si imi este mult mai usor. Iesirile in parc cu ea le face mama, imi este prea greu sa raspund la intrebarile cunoscutilor ,,de ce te-ai intors?'' ,,Unde e sotul tau american?''asa ca incerc sa le evit.
Dar de multe ori nu scap, mai ales de vecinele mele bagarete care se aseaza pe bancuta din fata scarii de dimineata pana seara si urmaresc tot ce misca, iar acum cred ca sunt subiectul lor favorit.Toate conversatiile sunt cam la fel.
-Mona, e bine acasa?
-Da, este!
-Si sotul tau cand vine? Nici o veste de la el?
-Nu, deocamdata e plecat in Afganistan si e mai bine sa stau la mama, ma mai ajuta cu fata! le spun cat pot de serioasa .
Asa le-am zis de la inceput, n-am putut sa zic ca m-am despartit de el.
-A ,da, e mai bine! imi spun cu rasul lor prefacut.
Cand ma indepartez le aud, dar merg mereu mai departe cu toate ca ma doare ca naiba.
-Vai, saracuta, a parasit-o si s-a intors acasa si cu un copil!Pe degeaba ca a fost o fata cuminte, daca n-ai noroc, n-ai!
O Doamne,astea n-au ce face decat sa se bage in viata omului?
Cand vin acasa mai am multe de facut pentru serviciu, proiecte didactice, tematice, sa completez caietul educatoarei si sa mai caut si cate o fisa pentru a doua zi, dar e mai bine pentru mine ca-mi ocupa timpul si nu ma mai gandesc asa de mult la el.
Ah, EL!
Vorbim doar prin mesaje, dar ii dau raspunsuri scurte si doar despre ceea ce il intereseaza mai mult, Sara. Cu mama nu prea am vorbit, i-am spus doar ca ne-am despartit si nu mai vreau sa vorbesc despre asta, la fel si cu prietena mea Lory care incearca sa ma viziteze des, acum ca e însărcinată si ea.
Nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre ce s-a intamplat in relatia mea, nu vreau sa dau explicatii, vreau doar sa uit. Dar, nu prea pot! Noaptea imi este cel mai greu, prea multe ore de liniste in care gandul imi zboara undeva in Carolina de Nord, la o bază anume si la un bărbat anume.
Ziua, orele trec usor, copiii de la gradinita sunt spontani, isi arata dragostea mereu fata de mine si ma imbratiseaza ,,Doamna, te iubesc!''si asa ma fac sa uit de altceva si sa-mi dedic timpul nevoilor lor, acasa Sara e principala mea ocupatie. A crescut in ultima luna, doarme mai putin si gangureste, ochii ii are mai deschisi la culoare, bat spre verde.Toti imi spun ca se poate schimba culoarea, dar eu stiu ca ea seamana perfect cu el si este din ce in ce mai vizibil, cu cat creste.
E atat de frumoasa ,ca el!
A trecut luna destul de repede, incercand sa-mi neg sentimentele si durerea din suflet. Azi e sambata si am mai mult timp de joaca cu Sara, ma maimutaresc in fata ei pana aud batai in usa.
-Mona, deschide tu! imi striga mama.
Cand deschid raman socata, intepenita si simt ca inima o ia razna.
O Doamne,te rog! Te rog! Sa fie teafar! Sa fie bine!
-Doamna Smith?
Aprob din cap, nu pot vorbi pentru ca ma rog in gand.
-Sunt caporal Morris si am un pachet pentru dumneavoastra! imi spune americanul imbracat in uniforma, din fata mea.
-Ce? reusesc sa spun mirata.
-Am un pachet pentru dumneavoastra, doamna! imi repeta serios acesta.
-Ok!
Ma dau la o parte din usa si acesta ii face semn unui coleg pe care nu-l vazusem, intra cu o cutie foarte mare ,ambalata frumos. Tot nu mi-am revenit si ma uit la ei cum o lasa jos in sufragerie, apare si mama si ramane la fel de mirata langa mine.
-De la cine e? reusesc sa bolborosesc.
-Nu stiu, doamna. Eu doar am fost trimis sa-l livrez. Buna seara! saluta si pleaca lasandu-ne sa ne uitam una la alta.
-Poate mi-a trimis John o bomba!imi revin si ii spun mamei in gluma.
E pentru prima data cand ii spun numele in fata cuiva de cand am plecat.
-Nu fii prostuta, Mona! Dar ma bucur ca ti-a revenit simtul umorului! spune mama si incepe sa desfaca cutia.
O deschide si incepe sa scoata din ea cate ceva pe rand, cate doua din fiecare, costumase de fetita, salopete, caciulite, scutece pampers, sampon de bebelusi si cateva jucarioare pe care le-am vazut la Carrefour, dar nu mi le-am permis pentru ca erau foarte scumpe.
Cand am golit toata cutia si ne minunam ce lucruri frumoase a primit Sara, zaresc un plic alb pe care nu scrie nimic. Il deschid repede si recunosc scrisul lui John. Are un scris foarte frumos si ordonat, dar nu ma mira pentru ca am aflat din glumele colegilor sau a parintilor lui ca a fost foarte bun si istet la scoala.
El e prost doar in relatia noastra! Taci ,Mona ! Stii ca-l iubesti,asa cum e! si iarasi se cearta inima cu ratiunea.
Ma retrag în dormitorul meu si încep sa citesc randurile care deja mi-au facut inima sa se strângă.
,, Draga Mona
De cate ori am fost plecat, mi-ai scris in fiecare luna cate o scrisoare, asa ca acum e randul meu. Daca vei citi aceste randuri asa cum iti citeam eu scrisorile aproape in fiecare seara si le purtam cu mine oriunde mergeam, ma declar multumit. Stiu ca nu ai scos niciun ban din cei pe care ți-i trimit in fiecare luna, încăpățânarea asta a ta ma enerveaza la culme. Meriti sa fii pedepsita, dar cum nu sunt acolo...mai asteptam. Trebuie sa înțelegi că ce este al meu este si al tău!
Mona, am destui bani si vreau ca tu si fiica mea sa nu duceti lipsă de nimic! Esti soția mea!Până o să înțelegi ceea ce-ti spun o să primești produse, dacă bani nu vrei!
Si nu uita, te iubesc foarte mult Mona!
John ''
O ,la naiba ce ma enerveaza! De ce imi rascoleste iar sufletul?De ce nu ma lasa sa uit de el,de noi?
Ca sa-l enervez si sa-l sfidez nu-i scriu nimic despre pachet,dar nici el nu-mi zice nimic si ne continuam viata ca in ultima luna ,cateva mesaje din cand in cand si multe amintiri reprimate.
Totul pana in ziua aceasta cand mama m-a convocat la o sedinta cu fratii mei, asa cum facea in copilarie. Ne-am asezat toti pe canapea si o vad ca isi framanta mainile.
O, la naiba ,e de rau!
Asa facea si cand trebuia sa ne dea o veste proasta sau cand unul din noi facea o prostie foarte mare.
-Mona, am fost azi cu Cristi si am luat o masina, imi spune si asteapta sa vada reactia mea.
Cristi, fratele meu de nouasprezece ani a avut ambitia si a luat carnetul de conducere cu un an in urmă, dar pentru ca mama nu-si permitea sa-i ia masina o conduce pe cea a prietenului său care are o groaza de bani,dar minte deloc.
-Ma bucur! Ai facut un imprumut? ii spun incantata ca i-a indeplinit dorinta.
-Pai, cam asta e problema! L-a sunat John si i-a oferit bani pentru a-si lua masina cu conditia ca atunci cand ai nevoie s-o duci pe Sara undeva sau pur si simplu cand vrei sa mergi unde ai nevoie, fratele tau sa faca pe soferul si sa fie la dispozitia ta! imi spune repede.
Simt ca tot sangele mi s-a urcat in cap si explodez.
-Ce? Ce ai zis? urlu la ea sarind de pe canapea.
-Mona, am fost de acord doar pentru Sara. Are dreptate, ai vazut ce greu e cand mergem la doctorul pediatru si ne chinuim in microbuzul aglomerat!
-Ce ati facut? urlu in continuare fara s-o mai ascult.
-Mona e tatal ei, chiar daca acum nu-l vrei, asta n-ai cum s-o schimbi! incearca ea sa ma calmeze.
-De ce ati acceptat bani de la el? Stiati ca nu sunt de acord! Nu am nevoie de nimic de la el! tip si-mi sterg lacrimile care imi curg pe obraz.
-N-am putut sa-l refuzam, stii ca e insistent si obtine pana la urma ceea ce doreste! Dar de ce nu vrei Mona nimic de la el? De ce nu accepti niciodata banii care tii trimite? imi spune nervoasa apucandu-ma de brate atunci cand vreau sa plec, sa ma ascund iar in camera mea.
-De ce Mona? insista nervoasa.
-Pentru ca nu vreau sa creada ca altii ca m-am maritat cu el pentru ca e american si are bani! ii spun printre dinti ceea ce n-am zis niciodata nimanui, mai ales lui John care stiu ca sufera ca nu-i vreau banii sau ajutorul.
-Ce prostuta esti Mona! E sotul tau si trebuie sa impartiti totul! Crezi ca el nu stie ca te-ai maritat cu el pentru ca-l iubesti si nu pentru banii lui? Daca nu te cunostea, nu se insura cu tine! imi spune bland si ma tine strans in brate in fata celor doi frati care ne privesc stanjeniti.
Pentru prima data de cand am venit rabufnesc si plang in bratele mamei mele, ma descarc de tot ce am adunat in ultimul timp.
Totusi sunt foarte nervoasa pe John. De ce a apelat la slabiciunea alor mei?
De ce naiba nu ma lasa in pace?
Cat ma gandesc ,nici nu realizez prea bine ca deja i-am format numarul si il aud cum raspunde imediat cu vocea lui ragusita , adormita si ingrijorata care ma face sa apara unele sentimente pe care incerc sa le uit, nu i-am mai auzit vocea de cand am plecat si mi-a spus ca va veni dupa noi.
- Mona? Ce s-a intamplat de ma suni la ora asta?
O la naiba,e noapte in America,e ora doua!
- John! ii spun rece.
- Ce ai patit, iubito? imi spune bland.
- La dracu, John! De ce nu ma lasi in pace? De ce le-ai dat bani alor mei?
- Aaa , ai aflat! Pentru ca am vrut Mona! Pentru ca esti prea orgolioasa sa accepti ceva de la mine! imi spune calm.
- John! tip la el.
- O, iubito! Micuta mea nervoasa...ah, as vrea sa fiu acolo si sa-ti scot putin nervii din funduletul ala obraznic al tau!
O ,la dracu John si eu as vrea sa fii acum aici si sa ma atingi asa cum stii tu!
-Respira, Mona! imi spune cu vocea lui ragusita si sexy.
De unde naiba stie el ca nu respiram?
-Mi-e foarte dor de tine, iubito! Mi-e dor de ochii tai, de buzele tale, de pielea ta, de mirosul tau..., imi spune usor, gafaind si stiu ca s-a infierbantat la fel cum am facut-o si eu.
- John, imi iese ca un geamat infundat.
- Te iubesc Mona! Pentru totdeauna! imi spune si stiu ca se refera la marcajul nostru, la tatuajul lui.
Inchid ochii si incerc sa-mi revin, dar nu pot, nu mai pot sa-l ascult, e prea mult pentru mine si el cred ca simte ce gandesc.
- Nu inchide, iubito! Asa simt si eu acum!Te vreau Mona si acum ti-as trage-o rau de tot!Dar inca nu pot veni iubito, mai trebuie sa rezolv unele lucruri! Te rog ...nu renunta la mine!
Gata,nu mai rezist sa-l ascult!
Inchid telefonul si mai trag o repriza de plans in intimitatea mea, vocea si vorbele lui m-au afectat, mi-au clatinat zidul pe care incerc sa mi-l pun in jurul inimii.
Ah,John te urasc si te iubesc in acelasi timp! Ma enervezi dar te si ador,vreau sa te uit, dar vreau sa vii si dupa mine!Cum naiba,vine asta?