EU-EL-COMPROMISURI

Cap. 23

John

Mă uit la ea si-mi dau seama ce greșeală am facut că n-am ascultat-o când trebuia si am suferit ca un prost. Am ranit-o enorm, dar am de gând să mă revansez.

Cine dracu e asta care îmi tine sotia in brate si are curaj sa faca asta in fata mea?

-Mona, iubito, ai venit? Rosa mi-a spus că nu te simți bine si deja le spusesem copiilor că azi vor sta cu mine!

Tipul se uită spre mine si începe să zâmbească cuceritor, iar eu as vrea sa-l strang de gât.

-Yamy, cine-i bunaciunea asta?

Atunci se uită si Mona la mine, cu toate că a stiut mereu că sunt în spatele ei.

-E soțul meu, John! vocea ei este trista și slăbită.

-Mona, nu mi-ai spus ca soțul tău arată atat de bine, cu toate că trebuia sa-mi dau seama că pe tine te merită doar un tip deosebit! se apropie de mine si-mi întinde mâna.

-David, colegul Monei! de data asta zâmbind cald.

-John, soțul Monei! îi spun chiar ușurat pentru că mi-am dat seama că nu-i vreun rival, el mă place pe mine.

Rahat!

Mona ne priveste, dar zambetul ei este tot trist.

Ai facut-o sa sufere, ce mai vrei? Dupa ce ai acuzat-o ca e tarfa vrei sa-ti sară acum în brațe?

Mă duc lângă ea si îi spun încet, sperând în sufletul meu sa-mi răspundă.

-La ce oră scapi?

Mă privește intens cu ochii ei negri si frumosi, cred că se gandeste dacă merit atenția ei si eu stiu că dacă îmi raspunde e prea bună pentru mine, pentru un prost care n-a stiut s-o prețuiască si să aibă încredere în ea.

-La sase! îmi răspunde scurt si pleacă intr-o clasa unde o asteptau copiii care acum îi cereau să puna muzică să danseze puțin.

-Esti norocos, John! îmi spune David de care uitasem că e lângă mine, fiind prea concentrat s-o urmăresc pe Mona cu privirea.

-Mi-as dori să am si eu pe cineva asa cum ai tu, care să mă iubeasca atât de mult! continuă si mă bate ușor pe umăr, infiorandu-ma un pic pentru că n-am mai avut de-a face cu un homosexual, dar am vazut că e prieten cu Mona si de aceea îl voi accepta... cât de cât .

-Da, asa e! Sunt foarte norocos! îi răspund cinstit.

Dar trebuie sa-i demonstrez si ei asta!

La ora sase după un somn si un dus, intru în centrul de copii si o găsesc pe Mona cu două femei si doi copii. Una este mai în vârstă, iar cealalta mai tânără, fiind probabil mama copiilor.

-Bună seara! zic chiar emoționat.

-Bună seara, tinere! îmi răspunde veselă femeia în vârstă. 

- Demult vroiam să te cunosc, pentru că Mona mi-a vorbit despre tine! E foarte mândră de tine! continuă ea.

Mă uit spre soția mea si văd că s-a inrosit, se uită undeva în jos.

Acum am remuscari mai mari! Ea vorbea de mine, iar eu faceam ca toti dracii pe acolo!

-Mă numesc Sarah Winston si sunt profesoara soției tale de engleză, cred ca ti-a zis că stă în fiecare zi de la sase la sapte cu mine, nu? spune veselă. 

La naiba, a vrut sa-mi zica, dar eu n-am vrut s-o ascult, eram prea ocupat cu rahaturile din capul meu!

-Soția ta e minunată, îmi este ca o fiică, dar evident, stii asta!  râde veselă și cu fiecare vorbă mă face să regret tot ce am gândit și făcut în ultimul timp.