EU-EL-COMPROMISURI

Cap. 17

Mona

    Zilele trec repede, mă trezesc dimineața singură si mă apuc să fac curat prin casă si să asez cumpărăturile pe care le fac cu John după-amiaza. Noaptea am probleme cu somnul, încă nu m-am obisnuit cu fusul orar. Mă ridic încet sa nu-l trezesc si merg în living unde mă uit la televizor, dar nu trece mult si un John somnoros apare. 

    -N-ai somn, iubita? îmi spune în timp ce mă ia în brațe si stăm înghesuiți pe canapeaua veche si după ceva timp adormim.

    Până acum am gătit doar mâncăruri simple pe care le-am învățat de pe google, dar sunt constientă ca trebuie să evoluez si în arta gatitului cât si în a vorbitului. Am sosit de o lună, dar n-am făcut cunostinta cu niciun prieten sau coleg de-a lui John, nici n-am simtit nevoia sa-l împart cu altcineva si cred că nici el.

   Ne petrecem timpul liber împreună în micuța noastră casă unde gătim, ascultăm muzică, vedem filme si ne iubim. Singura iesire pe care o facem e la magazinul din bază, astfel
am descoperit un altfel de John.  Acasă sau în masină unde suntem amândoi râdem mult, ne tachinam, ne jucăm, dar când iesim afară John se schimbă. E foarte serios, ia o postura dreapta, salută si e salutat fără zâmbete, parcă ar avea o mască impenetrabila. 

Azi l-am rugat pe John să repare robinetul de la dus. John e cam agitat si nervos de vreo două zile, dar mă gândesc că o sa-mi zică de ce atunci când va fi pregătit.

   -Rahat! îl aud cum bodogane.

-Iubito, poți să ții furtunul pentru că vreau să verific dacă merge? mă cheamă lângă el.

În timp ce țin furtunul îmi vine minunata idee de-al face să-si schimbe dispoziția uracioasa pe care o are si îl îndrept spre el.

   -Ah, spune-mi că n-ai făcut asta! mijeste ochii la mine. 

-N-am făcut asta! îi zic cu o fata nevinovată, dar țin furtunul dusului în continuare spre el, udăndu-l până la piele, tricoul mulându-se pe pieptul lui musculos.

 -Ah, o să-ti pară rău pentru ce-ai făcut! zice în timp ce trage de dusul din mâna mea, udandu-ne amândoi. 

  Apuc să fug din baie cu John urlând după mine, uzi din cap până la picioare si dau cu ochii în living de un cuplu. Mă opresc brusc, dar John nu-i vede si mă ia în brațe fericit pentru victoria sa.

   -Te-am prins iub....,  si isi înghite cuvintele, când îi vede pe cei doi.

   -John, il salută bărbatul mustacind. 

   -Andy! zice John surprins. 

 -Hm, acum înțeleg de ce n-a putut renunța la tine! îmi zice Andy privindu-mă si zambindu-mi. 

 O, la naiba, sunt într-un tricou alb fără sutien si uda! 

  -Andy, privirea de la gât la cap, nu mai jos! zice John maraind amenințător, iar eu îmi simt tot sângele în cap de rusine.

  -Stai calm, bătrâne! râde Andy.

-Ooo, Johnny, ai învățat lucruri noi unde ai fost? zâmbește sarcastic tipa din fata noastră. 

-Bună! Eu sunt Sharon, iar el e soțul meu Andy si suntem prietenii lui Johnny! mă măsoară ea de jos până sus curioasă. 

  -Iubito, mergi si schimba-te! spune John încet în timp ce le face semn celor doi să se aseze pe canapeaua noastră veche. Apare imediat si el în spatele meu si ne schimbăm repede de haine printre două sărutări rapide.

-Beti o cafea sau suc? îi întreb. 

-Nu, drăguță! Nu vrem să vă deranjăm din.....treaba voastră! zice ea, flutarandu-si mâna si tuguindu-si buzele, făcându-mă să mă jenez mai tare.

-Am venit să-ți aduc aminte că mâine e petrecerea pentru generalul Robertson! îi spune lui John. 

Soțul meu nu pare prea încântat de veste, cred că nu prea îi plac astfel de petreceri.

-Asa o sa ne cunoaștem mai bine, dragă! îmi spune când se pregătesc de plecare.

  Asta are ceva ce nu prea îmi place, dar dacă e prietenă cu John, trebuie s-o accept!

După ce acestia pleacă îl întreb cum să mă îmbrac la petrecere.

  -Iubito, tu arăți bine oricum ai fi îmbrăcată, dar cel mai bine îți stă dezbrăcată!

O,iată-l pe John al meu, cel jucăus și pervers!

John

In loc sa fiu atent la cei doi bărbați din fața mea o privesc pe ea.E atât de frumoasă si elegantă în rochiță ei neagra!E micuță de statură dar are ceva, ceva ce atrage atenția celor din jur, mai ales a bărbaților, ceea ce mă face mândru dar mă si enervează în același timp.

La dracu, are dreptate Andy când îmi spune că sunt cu capul în nori de când am venit din România!

Încep să -mi fac griji, Mona vorbește de ceva timp cu soția generalului.O văd cum zâmbește si chiar vorbește, ea care se ferește să discute în engleză cu alte persoane. Lângă ele e si Sharon care se pare, după fața ei, că nu prea îi face plăcere această discutie. Hope strigă fericită după soțul ei si încep să discute cu toții.

Ce naiba vorbesc cu Mona mea?

Mă scuz în fața celor doi si mă îndrept spre soția mea, curios chiar.

-John!  Soția ta e din România si vai, ce coincidență si bunica mea era de acolo! Vorbea mult de locul unde s-a născut, chiar stiu si câteva cuvinte!Era o femeie frumoasă la fel ca soția ta!îmi zice veselă Hope, soția generalului.

   -Mulțumesc, doamnă! Sigur de la ea vi s-a transmis frumusețea! răspunde Mona, uimindu-mă. 

    -Vai, spune-mi Hope, draga mea!zambește fericită.

   -John, trebuie neapărat să veniți intr-o zi la noi la cina, vreau să aflu cât mai multe despre acea țară!

-James, dragă o sa ne ajute Mona cu locațiile pe care vrem sa le vedem! spune ea entuziasmatăspre soțul ei.

   -De fapt, draga mea poate mergem împreună!propune generalul și o privește la fel de încântat pe Mona.

   -Ar fi grozav! răspunde iubita mea.

   -Smith, ținem legătura! îmi spune generalul în timp ce cele două femei îsi iau la revedere.

   -Vai, Johnny soția ta a ,,castigat-o" pe Hope si stii că ea nu se apropie prea usor de cineva! îmi zice Sharon sarcastic.

Dar nici n-o bag în seamă, sunt prea atras de strălucirea din ochii iubitei mele. O trag spre holul care duce la toaletă si-o presez cu corpul meu de primul perete.

    -Doamna Smith, sunteți plină de surprize!  ii spun in timp ce îmi lipesc buzele de gâtul ei.

 Dar apar doi camarazi si sunt nevoit sa-i dau drumul ofticat, dar îi soptesc aproape de ureche. 

   -Abia astept să mergem acasă!

   -O , dar mai este mult până atunci! Rezisti?  zice fluturandu-si genele lungi, provocându-mă.

    -Mă provoci, doamnă Smith? îi spun, trădându-mi starea cu vocea deja răgușită.

 
  La dracu, are dreptate nu stiu cât mai rezist, îmi vine s-o bag în cabina de toaletă si să i-o trag tare în timp ce-mi strigă numele!