EU-EL-COMPROMISURI

Cap.18

Mona

După două dansuri cu John, am revenit la masa rotundă la care mai erau trei cupluri, printre care Andy si Sharon. Stau între soțul meu si Andy, cu care mai schimb câte-o vorbă. Se pare că pe John nu-l deranjează pentru că nu zice nimic, nu mârâie asa cum face de obicei cu altii, probabil are încredere în prietenul său. Din când în când, il mai aud cum ii atrage atenția soției sale să bea mai puțin. Cred că Sharon a băut cam mult pentru că o aud râzând mereu si cam tare.

-Si... , Johnny, te-ai pregătit de plecare? îi spune ea în timp ce el îsi strânge maxilarul si îi aruncă o privire care dacă ar putea, ar omorî -o pe loc.

Mă uit la John, dar el nu zice nimic, ba chiar îsi duce paharul cu vin la gură.

-Ce plecare? îl întreb curioasă.

-Vai, Johnny, ce băiat rău! Nu i-ai spus iubitei tale că pleci in Afganistan? râde strident Sharon.

-Taci, Sharon! țipă la ea Andy, vizibil furios că-l face de râs în fața celorlalți colegi.

-Ce? atât pot să spun si mă uit la soțul meu care se inroseste la față, dar nu-mi răspunde nimic. Acum realizez că e adevărat ceea ce a spus scorpia de Sharon. Mă ridic de la masă fără să mă uit la John, mă uit undeva pe fața de masă, dar nu văd nimic. Simt că ceva s-a rupt în mine si singurul lucru pe care pot sa-l fac e să fug, să nu văd si să nu aud nimic. Dar educația primită din copilărie nu mă lasă să alerg si să urlu ca o nebună, s-o bat pe Sharon pentru gura ei mare sau pe John că m-a mințit când mi-a spus că niciodată nu vom mai fi despărțiți .

Asa că, îmi iau la revedere de la ceilalți de la masă, mă scuz în fața lor si mă îndepărtez încet fără sa-i acord vreo privire dragului meu soț. În urma mea il aud pe Andy care o ceartă pe Sharon.

-Acum te simți bine? Vezi ce-ai făcut?

Îl simt în spatele meu când îmi iau haina de la garderoba si încearcă să mă ajute dar îi spun printre dinți usor, pentru a nu atrage atenția ,,Nu", destul de hotărât.

Cineva care ne-ar  privii de la distanță ar  zice ca suntem un cuplu care se retrage, obosiți după o petrecere frumoasă, dar doar eu stiu ce e în sufletul meu si cât lupt cu mine să nu zbier.

Mă cuprind cu brațele si merg spre casă, nici nu stiu când am început să plâng.

-Iubito, ascultă-mă, te rog! îi aud vocea prin vajâitul din capul meu.

-Nu!

-Te rog, Mona, ascultă -mă!

Mă apucă de brațe si mă întoarce spre el, ținându-mă strâns.

-Iubito, te rog să....

-Să ce, John? Să mă minți în continuare? Sau să ce? tip la el.

-Nu te-am mințit, iubito, dar n-am vrut să suferi! îmi spune încet.

-N-ai vrut să sufăr? Dar când ai acceptat să pleci nu te-ai gândit c-o să sufăr? de data asta urlu la el.

-Este serviciul meu si sunt forțat să plec! Trebuie să înlocuiesc neapărat pe cineva care a fost rănit si....,  îmi spune repede si nervos, dar îsi înghite cuvintele când îsi dă seama ce-a zis.

-Ce-ai zis, John?  Cum adică a fost rănit? Si tu ce faci, pleci în locul lui să fi si tu rănit? De ce John?continui să plâng.

Mă trage la pieptul lui si mă sărută usor.

-Iubito, n-o sa fiu rănit! îmi spune cu tandrețe, mângâindu-mi părul.

-De ce pleci, mi-ai promis că n-o să mai ne despărțim niciodată! îi spun în timp ce-l împing de lângă mine.

Îl iau prin surprindere pentru că reusesc sa-l îndepărtez puțin de mine.

-La dracu, Mona! Ce vrei sa fac? E serviciul meu, de mic m-am pregătit pentru o carieră militară si-mi place ceea ce fac! Înțelege că nu sunt un simplu soldat care s-a oferit voluntar si după doi ani e liber! Eu voi fi toată viața în armată, iar tu stiai asta când ne-am căsătorit !începe să țipe nervos spre mine.

Îsi pune mâinile în cap si se întoarce cu spatele la mine. E foarte nervos si agitat, îi aud respirația zgomotoasă, iar eu rămân încremenită lângă el, simtindu-mi lacrimile cum curg.

-La dracu, iubito! se întoarce si mă ia în brațe, tinandu-ma strâns.

- Te iubesc Mona si n-o sa fim despărțiți decât sase luni!continuă, ștergându-mi lacrimile de pe obraz cu vârful degetelor lui.

-Crezi că eu nu urăsc să stau departe de tine? Eu am zis că înnebunesc o luna, dar sase? continua iar după un moment de tăcere apăsătoare, cu un zâmbet trist, sarutandu-ma după ureche.

-O să trecem noi si peste asta, nu-i asa?

O, Doamne, o sa raman singura intr-un loc unde nu cunosc pe nimeni, iar John pleaca la razboi! S-a dus paradisul meu care a durat atât de puțin!

John

Mă uit la ea, încerc să memorez toate trăsăturile ei. Are cearcăne si de multe ori am gasit-o cu ochii roșii când veneam acasă în cele două săptămâni care au trecut de la petrecere, dar îmi zambea ca si cum nimic nu s-a întâmplat, dar eu stiu că suferea. Si eu simt la fel, îmi vine să mor când mă gândesc că voi fi departe de ea atâtea luni. A venit cu mine la locul de sosire a autobuzului care ne va duce la avion. E cea mai frumoasă dintre toate cele care au venit sa-si conducă soții, frații. E atât de curajoasă, îmi zâmbește cu toate că stie că va rămâne singură intr-o bază militară fără prieteni, fără rude, fără soțul ei.

-John, promite-mi că vei veni înapoi la mine! Vei veni teafăr înapoi, promite-mi! îmi spune serioasă, uitandu-se cu ochii ei negri în ai mei.

-Îți promit, Mona! îi spun la fel de serios.

-Te iubesc! Ti-am pregătit o scrisoare pe care vreau s-o deschizi atunci când vei fi in avion!
O să încerc sa-ti scriu mereu câteva rânduri, sa-mi exersez engleza! zâmbește dulce.

Suntem strigati la autobuz asa că ne luăm rucsacurile si ne sarutam soțiile pentru ultima oară .

-Te iubesc, Mona! îi spun si plec.

La dracu , îmi vine să plâng, niciodată nu mi-a fost atât de greu să plec undeva!Ce naiba, am devenit moale de când m-am însurat, mă fac de râs în fața oamenilor mei !

Când decolam desfac scrisoarea si găsesc câteva cuvinte.

,,Te iubesc si te voi astepta John!Ti-am descărcat o melodie nouă pe telefon, ea îți va spune ce simt eu acum!''.

Caut pe telefon si găsesc Aerosmith ,, I don't wanna miss a thing''.

O Doamne, o iubesc la nebunie  pe femeia asta!