EU-EL-COMPROMISURI

Cap.41

    John

  Mi-am rezolvat treburile in bază   si am liber vreo doua zile, asa că deja sunt pe drum.Când sunt aici muncesc mult, pentru a avea mai mult liber, am fost  si la psiholog de câteva ori si sunt pe drumul cel bun. Comandantul a reînceput să aprecieze ceea ce fac si m-am revansat fața de recruți.

   Daca si iubita mea s-ar întoarce acasă, atunci totul ar fi perfect!

       I-am pregătit o surpriza cu ajutorul mamei care s-a oferit sa aibă grijă de micuța noastra, iar eu o voi scoate la un restaurant să luăm cina. N-am mai iesit de foarte mult timp împreună si vreau s-o fac fericită, vreau s-o iau încet, de la început.
Când intru in casă o vad cum coboară scările.

 Chiar esti norocos John!

     E îmbrăcată intr-o rochie neagră  până la genunchi, dar mulata pe corpul ei care este mai voluptos de când a născut. Are un decolteu mic, dar tot iese in evidență datorită sanilor ei perfecti. Pare mai înaltă cu ajutorul pantofilor, parul ei saten inchis il are pe spate si are  o impletitura interesantă la el, iar zâmbetul ei este drogul meu, simt că este tot de ce am eu nevoie pe lumea asta.

  Ce dracu,am emotii ca la prima intalnire si suntem impreuna de doi ani!Iar simt ca am zâmbetul ăla tamp pe față, de care radeau colegii mei!

   Vine spre mine, isi pune mâinile după gâtul meu si ma trage in jos spre buzele ei fierbinți, sarutandu-ma asa cum doar ea stie s-o facă.

          Ah,la naiba mi s-a întărit ca la pustani!

   -Mona, daca nu plecăm acum te duc forțat in cameră! ii spun ducându-i mâna pe intaritura mea facand-o sa se inroseasca si sa chicoteasca.

Îmi place cum se inroseste în obraji, isi păstrează inocența cu toate ca facem multe lucruri împreună, stiu  ca are si o latura sălbatică care-mi place la fel de mult.

    -John! îmi spune încercând să fie serioasă, dar abia se abține.

    -Vezi ce efect ai tu mereu asupra mea? îi spun sarutand-o undeva lângă ureche unde stiu ca are un punct mai sensibil.

    -Gata, plecati? o aud pe maica-mea care vine cu Sara în brațe.

  Ah ,femeia asta apare mereu cand nu trebuie!

   Pufai usor facand-o pe Mona iar să chicoteasca, îmi sărut pe frunte fiica si o trag nerăbdător pe Mona după mine.

   Conduc masina cu o mână si cu cealalta o țin pe ea la fel cum faceam  în  ,,luna de miere''  pe care am petrecut-o in satiunile montane din România. I-o duc din când în când la gură si o ating usor cu buzele facandu-i ochii să strălucească.

   La naiba ,sunt la fel de indragostit ca atunci! 

     Dupa ce parchez o ajut să iasă din masina, o trag brusc si-o sprijin de portiera, sarutand-o pasional ducandu-mi mana sub rochia ei fara sa-mi pese ca suntem pe trotuar in mijlocul orasului în care am crescut si ma cunosc majoritatea oamenilor.

     -Esti nebun, domnule Smith! îmi spune impingandu-ma usor si încercând sa-si recapete rasuflarea.

      -Nebun dupa tine, doamna Smith! îi răspund râzând.

   O Doamne ce mult imi place cand o vad zambind sau chicotind,ma incalzeste pe interior si uit de toate problemele si grijile mele!Ar trebui s-o fac sa râdă mai des!

   Ne asezam in restaurantul elegant unde   formația cântă melodii lente, câteva cupluri danseaza pe ring si o văd pe Mona că e încântată de asta, asa că o invit la dans până vine mâncarea.