EU-EL-COMPROMISURI

Cap. 10

Mona

  Mă opresc în sfârsit din plâns, il privesc atentă si ma bucur in sinea mea ca nu sunt machiată azi, altfel mi-ar fi curs rimelul si as fi arătat ca un dalmatian.

Cum adică nu-l iubesc, chiar nu si-a dat seama ca n-am ochi decât pentru el?

-Te iubesc John! Cred că te-am iubit de când am iesit prima dată, cu toate că mă enerva privirea ta arogantă si superioară. Dar nu pot accepta să mă mărit cu tine! spun cu sinceritate si cu un zâmbet trist.

Se uită la mine uimit si îndurerat, ochii lui frumosi sunt plini de  tristete, asteptând sa afle motivul reacției mele.

- Tu o să pleci în curând, iar eu ce voi face? Voi privi la inelul tău si voi suferi mai mult.

Dar mă surprinde iar, mă ia în brațele sale puternice si -mi dă părul la o parte de pe față zâmbind deodată larg si ușurat.

-Crede-mă iubito că s-a rezolvat si vii cu mine! De vreo lună am umblat si o sa mai avem unele lucruri de făcut la Ambasadă pentru a obține o viză temporală
Dar s-a rezolvat...asta dacă mă vrei si tu...!  completează încet, uitându -se în ochii mei, continuând sa încerce sa-mi citească reactiile la vorbele lui.

Il privesc fără să spun nimic, rotitele din capul meu ametit de ceea ce tocmai s-a intamplat incep sa se invarta.

Il iubesc mai mult decât orice, dar să mă mărit cu el ar însemna să fac multe compromisuri.
Trebuie să plec din țară, să -i las pe frații mei si pe mama, prietenii si să merg intr-un loc total necunoscut! Nici măcar nu vorbesc bine engleza!

Dar sufletul meu, inima mea, nu vrea sa asculte de rațiune si îi răspund hotărâtă.

-Da John, te vreau mult!Te iubesc!

Il văd cum răsuflă încă o data ușurat. Începe să râdă ridicandu-mă în picioare si invartindu-se cu mine ca pe un copil mic.

-Te iubesc Mona! N-am vrut să -ti zic până acum pentru că n-am stiut cum să rezolv, stiam că o să plec si nu vroiam să suferi mai mult, se apleacă si ma sărută dulce si blând. Dupa un timp cand respiram foarte greu ne oprim si John continuă, ptivindu-ma atent în ochi.

-Stiu că ai făcut multe compromisuri de când m-ai cunoscut. Am văzut cum te fereai sa nu fi recunoscută când mergeam la hotel. Îți era teamă că te voi lasa si vor râde de tine spunând vorba urâte de genul  ,,si-a bătut joc de tine un soldat american!" sau ,,ai fost atât de fraiera sa crezi in cuvintele unui american!".
  Un alt compromis, iubito, a fost că ai acceptat să iesi cu mine doar sâmbăta sau duminica, iar in cursul săptămânii ai stat in casă. Crezi ca nu sunt constient ca alta n-ar fi acceptat asa ceva?
   Ai avut răbdare, iar pentru asta te-am iubit mai mult! îmi spune toate aceste lucruri emoționat din cale afară.

Se apleacă si mă sărută, punându -mi inelul pe deget.

-Acum iubito trebuie să faci cel mai mare compromis. Trebuie să renunți la tot pentru mine, poți să faci asta?

Ce mă fac acum? Cum îi spun mamei, nici măcar nu i-am spus că e american!
I-am spus că ies cu un băiat care lucrează mult si de aceea nu vine să mă ia de acasă.
La naiba, cum va reacționa când va auzi că plec în State? Dar Liza?

Si bineinteles John a trebuit să plece la bază, lasandu-mă iar singura. Trebuia să -i pregătească pe cei care au venit să le ia locul, după ce se întorc acasă.

Cred ca asa o sa fie mai tot timpul! Dar măcar o sa locuim împreună si o sa dormim in acelasi loc, nu prin hoteluri, pe fugă, o dată la două săptămâni.

I-am zis să mă lase pe mine s-o anunț pe mama si apoi poate veni s-o cunoască.

Țipetele mamei trebuie să le aud doar eu, mai ales socul Lizei si apropourile ei!

Ajung acasă si nu stiu cum să -i zic mamei. Am la dispoziție două săptămâni, pentru că John pleacă peste o lună, iar căsătoria civilă am zis s-o facem cât mai repede.

Dar ne trebuie analize, actele, traduceri, o groaza de hartogaraie, ...deja continuăm demersurile pe care John le-a început cu Ambasada.

Acum îmi dau seama de ce mi-a cerut buletinul cu patru săptămâni  în urmă. Mi-a spus că vrea să -i arate unui coleg, cum sunt actele noastre.
De ce nebun mincinos m-am îndrăgostit? Dar ce fac cu mama?

    John

Gata m-am săturat !

De când am cerut-o pe Mona îmi tot zice că așteaptă momentul potrivit să le spună alor ei.
Dacă ea n-are curaj, eu trebuie să fiu un gentleman si să o cer în fața mamei sale, să-mi asum raspunderea pentru ea.

Nu concep s-o pierd! N-o să se pună nimeni si nimic  între noi!

Si iata-mă cum iau un taxi si mă îndrept spre casa ei.
Adresa o stiu de pe buletin, mai trebuie să aflu dacă e acasă.
Îi trimit un mesaj scurt din care sper sa aflu cat mai multe.

,, Bună iubito, ce faci acum?Te gândesti la mine?"

,,Nup, mă uit la televizor la un film cu un actor american, doar stii ca-mi plac americanii, nu? La tine mă gândesc doar noaptea!"

Ah, vrea să mă enerveze! Trebuie s-o calmez iar sâmbătă!
Mai întâi o pedepsesc, o s-o excit până nu mai poate, până începe să se roage de mine ...si abia apoi mă va avea.
Asa mă razbun pentru gura aia mare pe care o are!
Ah, John nu te mai gândi la gura ei...ai altă treabă acum, omule!

Deci, e acasa!Sigur e si mama ei, stiu de la ea ca aceasta nu pleacă seara nicăieri de când a murit tatăl ei. Frații oricum nu contează pentru că sunt mai mici.

Si, iata-mă ca un prost în fața usii cu două buchete de flori, grație taximetristului care m-a dus râzând întâi la o florărie, asigurandu-ma ca o sa le placa gestul meu.

Bat la usă si apare copia iubitei mele, dar mai în vârstă. 

Acum e acum!Cum o să te înțelegi cu ea?
Abia am învățat câteva fraze în română cu ajutorul soldaților români cu care am colaborat, dar si cu ajutorul Monei care mă învăța în plimbările noastre sau după o partidă de sex.

-Bună seara! spun cu grijă.

-Bună seara. Pe cine căutați? mă întreabă zâmbind usor uitandu-se uimită la mine, apoi la flori.

-Pe dumneavoastră...si pe Mona!

Rămâne cu gura deschisă, privindu-mă socata.

-Monaaa! strigă ea dupa o clipă, revenindu-si cât de cât, făcându -mi semn să intru.

Apare iubita mea îmbrăcată intr-o bustieră si în niste pantaloni scurți.

Cu ce mama dracului umbla in casă? Dacă venea altcineva si-o vedea asa? Ah ,nu te mai uita John c-o sa stai de vorba cu viitoarea soacra avand-o sculata!

Mona, bineinteles încremenește când da cu  ochii de mine.

La naiba, sper să mă ierte!