Cap.49

9.1K 505 3
                                    

Mona

-Nu-mi vine să cred!

-Of, iubito am vrut sa-ti facem o surpriză si ne-a rugat John să nu ne scăpăm si sa-ti spunem! îmi spune mama luand-o pe Sara în brațe ,iar eu sunt îmbrățișată de Cristi si Florin,fratii mei mai mici.

-John stie? spun curioasă.

-Bineînțeles, el a venit cu ideea! Nu te bucuri? îmi spune Cristi.

-O Doamne, bineînțeles că mă bucur! Mai întrebi ? le spun si le fac loc să intre.

Îl zaresc în spatele lor pe un soldat de-al lui John cum le da bagajele jos din masina, l-am mai vazut cand l-a condus acasa de cateva ori, cred că este sofer. Fratii mei merg si iau bagajele în timp ce mama mă ține în brațe si plânge.

-Mi-a fost atat de dor de tine! Esti singura mea fata si esti atat de departe ...

E clar,oboseala isi spune cuvantul!

-Gata mamă, mă bucur că ai venit! încerc s-o linistesc.

-Vreti să mancati ceva sau să vă odihniti?

-Vrem sa ne plimbam putin, să vedem imprejurimile, îmi spun privindu-se zâmbind.

Astia cred ca vor sa vada fetele din imprejurimi,nu peisajul!

- O să vă las singuri, pentru că trebuie neapărat să merg la serviciu, dar vă descurcati sunteti baieti mari, nu! le spun în glumă.

-Oricum, John a zis c-o să vină în curând ...

-Ati vorbit cu John? îl întrerup uimită.

-Păi , a trimis pe cineva să ne ia de la aeroport si când am aterizat ne-a sunat imediat stabilind ca ne vom vedea acasa!

Ah,John ce surpriza mare mi-ai facut! Te ții de surprize iar mie nu imi spui nimic! Hm , meriti o pedeapsa!

Înainte să plec la serviciu, apare si John grăbit, îmbrăcat ca de obicei în uniformă facandu-i pe musafiri sa-l priveasca surprinsi.
Pentru noi e ceva normal ca el să umble aproape tot timpul îmbrăcat asa, dar ei niciodata nu l-au mai văzut în ținuta asta.

-John, ce mă bucur să te văd! zice mama si-l iau pe rând la o repriză de imbratisari si pupături.

Când scapă se apropie de mine si mă privește asteptând vreo reacție de la mine.

-Tu nu mă saruti? se apleacă si-mi spune lângă ureche facandu-ma să vibrez la apropierea lui.

Mijesc ochii si îi spun tuguindu-mi buzele

-Iubitule, esti plin de surprize!

-Eu ? Nu stiu despre ce vorbești ! îmi spune cu un rânjet în colțul gurii.

-Da? Mai vorbim despre asta, dar acum trebuie neapărat să plec, te ocupi tu de ...tot! îi spun trimitandu-i un sărut de la usa.

Nu-mi vine sa cred ce a facut!

Când ies de la centru, dau de ei în parcare asteptandu-ma.

-Iubito, m-am gandit că ar fii bine să iesim în seara asta în oras să luăm cina! îmi spune John.

Mă uit la toți, sunt veseli si se vede ca s-au simtit bine împreună.

Ce naiba le-a facut John de fratii mei zambesc ca niste tampiti?

-Si, ce ati facut voi azi? îi intreb curioasă.

-Pai, eu am stat cu nepoata mea si m-am bucurat de timpul petrecut cu ea,  iar băieții au fost la plimbare, îmi zice mama.

EU-EL-COMPROMISURIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum