EU-EL-COMPROMISURI

Cap.37

John

      Asteptarea asta ma omoară, ma termina psihic. Sunt aici de vreo trei ore si mai aflu cate ceva de la mama care iese din când in când tinandu-ne la curent.          Calmitatea tatălui meu ma face sa ma mai asez câteodată lângă el, cred ca mi-am smuls aproape tot parul si am sters toti peretii din sala de asteptare.
   Sunt foarte incordat, agitat nervos.

  Oare ce face Mona? Cat de tare o doare? E bine copilul?De ce naiba nu naste odata?
Ah, de ce am enervat-o,daca nu veneam azi poate nu nastea acum! Esti tampit John,bine ca ai venit, altfel nu erai cand iti nastea copilul!

  Ma cert incontinuu cu constiinta mea, atata pot sa fac,sa astept si sa gandesc!

    Apare mama fericita si topaie de pe un picior pe altul zici ca e un copil de la centrul Monei.

  -John, gata avem o fetita! si ma ia in brate si ma pupa bucuroasa.

  -Mona? Cum e Mona? spun stresat.

  
   -E bine fiule, a fost atat de puternica si a nascut normal cu toate ca fiica ta e la fel de incapatanata ca tine si a fost pelvian!  Dar Mona s-o fi vazut ce hotărâtă i-a zis doctorului ca nu vrea cezariana!
   Ah, nora mea e foarte tare si m-a facut atât de fericită! se agita ea  facandu-ma atat de mandru de sotia mea.

   -Poti sa intri acum, John! Eu cu tatal tau vom merge acasa, trebuie sa-i sun pe toti si sa ma laud ca am o nepotica frumoasa! rade ea cu gura pana la urechi.

  O Doamne, ce fericiti sunt ai mei!

  Bat usor la usa camerei si cand intru o vad pe Mona tinand bebelusul in brate. 

   Imaginea asta divina cred ca o sa-mi ramana intiparita in minte toata viata mea!

  Se uita la mine si-mi zambeste rosie in obraji, mandra si fericita apoi isi priveste fetita care doarme la pieptul ei.
  Ma apropii emotionat si mi-o intinde pe cea mica, o iau in brate cu grija si simt ca sunt cel mai fericit om de pe pamant in momentul ăsta.
  Ma uit la fața ei mica, la manutele ei si stiu ca voi face totul sa o protejez toata viata mea, ea e o parte din mine.

  Imi dreg glasul, pentru ca am un nod in gat de emotionat ce sunt.

-Iti multumesc Mona! Iti multumesc ca mi-ai daruit acest copil!

 
  Se uita la mine cu lacrimi in ochi si nu zice nimic, se vede ca efortul a obosit-o mult, isi lasa capul pe spate si ne priveste.

  Iar eu continui sa privesc mica faptura si sa ma minunez ce am putut sa fac, ce-a putut sa iasa din uniunea mea cu femeia mea iubita.
  Cand apare o asistenta  sa ia copilul, ma uit spre Mona si vad ca doarme.

E atat de frumoasa si o iubesc atat de mult!Nu pot s-o pierd! O sa mor tot incercand s-o conving ca e a mea!

 
   O sarut usor pe frunte si plec acasa la ferma, trebuie sa fac un dus si sa-mi revin putin, asa o las si pe Mona sa se odihneasca.

  
   N-am mai dormit de mult atat de bine, oare pentru ca acum am fost in patul in care a dormit ea in ultimul timp, iar mirosul ei s-a impregnat pe lenjerie si in perne?

  Sunt fericit pentru prima data dupa mult timp, sufletul meu tresalta si vibreaza.

  O Doamne am un copil,o fetita pe care mi-am dorit-o de cand am aflat ca e gravida!