EU-EL-COMPROMISURI

Cap.28

Mona

-Pentru numele lui Dumnezeu, de când n-ai mai mâncat fetito?

Mă uit la femeia necunoscută de la usa mea si nu stiu de ce mă ceartă, oare mă cunoaște de undeva? Sau poate a confundat casa?

-Acum am mâncat puțin, îi răspund mirată. Dar cine sunteti? si nu mai pot să ascult răspunsul ca-mi simt iar mâncarea în gât.

La naiba, abia am mancat si eu o felie de pâine prajita si-o vars si pe asta!

Ii fac semn să intre în timp ce fug la baie, sa-mi reiau locul de vreo saptamana, adica lângă capacul de wc.
Cand mă întorc am si uitat de femeia de la usa, dar simt un miros de ceai de tei si de cafea.
Ma îndrept spre bucătărie si mă uit socata la femeia din fața mea care stă la masă si mă studiază cu o față destul de serioasă.

-Gata, ti-ai revenit? De cât timp versi asa?

-De vreo săptămână !Cred că am luat un virus ceva sau am mâncat ceva stricat...

-Da, cred că ti-a lăsat John un mic virus! zice ea zâmbind.

Ma uit la ea incruntata, cine naiba este ea si de unde il stie pe John?

-Cine sunteti si ce doriti? îi spun încruntată.

-Sunt soacra ta, drăguță! îmi răspunde simplu.

Rămân cu gura deschisă la propriu, dacă mă uit mai atentă chiar seamănă cu John, brunetă si înaltă, are în jur de cincizeci de ani si e chiar frumoasă, la fel ca fiul ei.

Nu stiu ce să zic sau să fac, rămân stana de piatra si mă bucur că nu mai am ce varsa.

-Stai jos! îmi arata cu mâna locul de lângă ea si zâmbește usor.

Mă dezmeticesc puțin si îi zic

-John n-avea cum sa-mi dea virusi pentru că e plecat de o lună si jumătate!

-Păi, ti-a lasat micutul virus care de abia acum incepe să se dezvolte! râde ea.

O Doamne femeia asta e dusă, oare?

- Nu vreau sa-i spuneți lui John ca ma simt rău, nu vreau sa-si facă griji! îi spun hotărâtă.

Se uită la mine cu ochii ei mari, caprui-verzui care mă fac sa-mi sangereze inima de dor.

-De ce? întreabă mirata.

-Nu vreau să stie, el trebuie să fie atent acolo nu să fie distras de grija pentru mine, acolo e o zona de război ! îi spun repede.

-O, Doamne, tu chiar îl iubesti pe fiul meu! se mira ea.

La dracu ,sunt prea obosita si mi-e foarte rau ca sa raspund iar la aceeasi vesnica nedumerire a tuturor.

Dar ma enervez si încep să vorbesc repede si destul de răstit uitând că vorbesc cu soacra pe care abia am cunoscut-o.

-De ce naiba toată lumea crede că nu-l iubesc pe John? Toată lumea crede că m-am măritat doar să ajung în America si că dacă sunt din altă țară asta înseamnă că sunt proasta? În tara mea aveam o viață destul de bună, aveam o familie care mă iubea, prieteni pe care îi cunoșteam de-o viata, un serviciu pe care mi l-am dorit de când eram mică si pentru care am învățat mult ca sa-l obțin. Nu eram o tarfa de la colțul străzii! Când am venit aici, am renunțat la tot ce cunosteam si aveam, pentru a veni intr-un loc retras, unde am fost jignită pentru că nu stiu să vorbesc bine limba sau acuzată că l-am vrajit pe John si l-am facut să se însoare cu mine.
Toată lumea are impresia că John e o victima, iar eu un monstru, o vrajitoare! Doar vreo câțiva oameni m-au acceptat, restul nu s-au întrebat ce greu este pentru mine intr-un loc necunoscut, cu obiceiuri noi! A trebuit să învăț totul si încă mai am mult de învățat, mai ales să gătesc! De ce oare fac astea? Simplu, pentru ca-l iubesc enorm pe soțul meu, chiar dacă altora nu le convine!