EU-EL-COMPROMISURI

Cap.25

John

Mă trezesc ca de obicei pe la cinci jumătate dimineața, oricât de obosit as fi ceasul meu interior sună la această oră.
Mă uit la Mona si-o văd că doarme profund, îmi place s-o privesc si s-o admir când nu stie, asa nu se mai rusineaza si nu se mai ferește. Îi privesc sânii ei superbi care îi ies din pilota cu care e învelită și abia mă abțin să nu sar asupra lor. Ma ridic si mă pregătesc pentru alergat, dar mai întâi mă duce Andy sa-mi recuperez masina. Azi mă antrenez cu el si oamenii lui si poate o sa-mi treacă si durerea de cap.

-Ce dracu ai? Ai o față obosită si ochii rosii, ai avut o noapte grea? râde de mine când alergăm umăr la umăr.

Nu-i răspund, doar îi arunc o privire urâtă ceea ce-l face mai mult sa râdă.

-Nu credeam să te văd vreodată asa, John!îmi spune serios după un timp.

-Asa, cum? îl întreb chiar mirat.

-Esti foarte schimbat, si-mi place! Esti mult mai uman, nu mai esti rece si indiferent, superfiacial, îți pasă mai mult si ranjesti ca un tâmpit tot timpul! spune serios.

-Exagerezi! îi spun părând nepăsător, dar stiu că are dreptate, mă simt altfel.

-Trebuie sa-i multumesc Monei pentru transformarea bestiei intr-un prinț bun si frumos! râde el de mine.

-Du-te dracu, Andy! îi dau un pumn în umăr.

-Esti norocos băiete cu o femeie ca ea! îmi spune cu o urmă de tristețe.

Nu-i spun nimic de Sharon, dar stiu ca-i face viață grea, se crede o mare doamnă, dar tot apucături de mahala are. Nu vreau să-mi dau prea mult părerea în relația lui, doar îl ascult uneori când nu mai rezistă, când bea prea mult și se scapă, spunându-mi ideile tâmpite pe care le are femeia lui. Aș vrea să-i spun s-o dea naiba, dar nu cred că am totuși dreptul. Cine sunt eu? Și până de curând ce experiență de cuplu aveam? Toate relațiile fiind pentru o zi, două, abia acum învăț. Și sunt fericit că am găsit femeia potrivită care să mă învețe, să aibă răbdare cu mine.

Întorcându -mă acasă o găsesc pe Mona cum am lasat-o, îi pregătesc o cafea tare si îi pun apă în cadă înainte s-o trezesc.

-Hai, iubito!Capul sus, stiu că poți!

-Nu vreauuu! face exact cum făceam eu când mă trezea mama să merg la scoala.

-Hai, iubita mea! o apuc de spate si-o ridic in sezut, cred c-o doare capul, că si-l sprijină pe pieptul meu.

O, Doamne mi-e atât de draga, nu cred c-as putea trai fara ea!

Îi dau părul la o parte si o sărut pe crestet si pe frunte, apoi îi pun în palma o pastilă si îi dau un pahar cu apa.

-Înghite asta, te vei simți mai bine! Prima mahmureala? o întreb amuzat.

-Ihmmm! Sunt o legumă azi, John! Capul mi-e greu, mâinile nu le pot mișca pentru că sunt prea moi , ca gelatina, iar nu stiu de unde naiba am nisip în ochi! mormăie ea, iar pe mine mă pufneste râsul.

-Râzi de mine? spune nervoasă.

-Nu iubito, nu-mi permit asa ceva! spun tinandu-mi buza cu dinții să nu izbucnesc mai tare în râs. 

Duc mâna sub genunchii ei si-o ridic în brațe până la baie unde o bag direct în cada cu tot felul de spumante si uleiuri pe care le-am găsit. Mă dezbrac si intru în spatele ei si-o țin sprijinită cu spatele de mine.Nu zice nimic, doar mormăie din când în când în timp ce eu o spăl ca pe un copil, de fapt corpul meu stie că nu e un copil pentru că deja mi s-a întărit, dar stiu că are dureri de cap asa c-o iert, acum.