EU-EL-COMPROMISURI

Cap.5

Mona

Nu-mi vine să cred că am fost de acord să ies cu el.

După episodul din fața baii ne-am întors la masă si n-am mai vorbit amândoi deloc.

La plecare si-au luat la revedere de la noi, ne-am îmbrățișat cu toții ca niste buni prieteni, stiam că n-o să -i mai văd niciodată si parcă îmi părea rău.
Erau oameni de treabă, veseli, glumeti, dar fiecare având poveștile lor de viață.

El doar m-a privit insistent, urcând -o pe Lory pe sus în masina de beată ce era, il tot tragea de gat, dar o tinea la distanta nervos.

Acum sunt în City asteptând la masă să apară John.

Dacă nu vine în cinci minute plec, dar acum îmi stie si adresa de e-mail, cred că de la Ashley, pentru că am găsit un e-mail de la el în care îmi spunea ora si locul de întâlnire.

Si iată că apare, e atât de înalt si chipeș, la naiba, văd multe priviri ale femeilor îndreptate spre el!

Ce naiba vrea de la mine?Poate să aibă pe orcine, dar parcă nici nu le vede, are o atitudine indiferentă si superioară. Cred că sunt invidiata de femeile care il urmăresc cu privirea .
Dacă ar stii că e american cred că mai mult m-ar invidia! Bine Mona că nu ți -ai pierdut simțul umorului!

Se asează în fața mea si mă priveste serios si intens, apoi cu o voce joasă si parcă emoționată mă salută.

-Hello!

O Doamne îmi vine să sar pe el, mă enervează dar mă si incită!

-Bună,  îi răspund zâmbind usor .

Ne privim ceva timp fără să spunem nimic ca doi fraieri. Habar n-am de ce ma priveste el si ce crede in momentul ăsta despre  mine, dar eu ma holbez total nedumerită de ce naiba m-a invitat si ce-o vrea de la mine. Dar simt cum tensiunea dintre noi creste, aerul parca devine mai rar si parca respir mai des, până apare ospatara si ne strica contactul vizual. Aceasta il priveste zâmbind stupid si  așteapta sa preia comanda.

Cred că se roagă în gând să -i spună c-o vrea pe ea!

-Eu vreau o cafea, spun pufnind usor.

Mă priveste si începe să râdă probabil crezând că -mi pasă, că sunt geloasă pe fufurufa asta care încă ii zâmbește de parca n-as fi si eu prezentă.

O Doamne chiar m-a deranjat, oare chiar îmi pasă?
Nu, nu sigur nu-mi pasă de tipul ăsta, o arăta el superb, dar e foarte arogant!

Până la urmă ii cere si el un suc si aceasta pleaca, lăsându-ne sa ne holbam in continuare unul la celalalt.

Apare iar ospatara si râde ca o gasculita proastă la el, dar de data asta îi aruncă si el o privire cuceritoare încât pleacă amețită de la masă.

Gata, m-am enervat!

Si încep foarte serioasă,

-Ok, eu nu vorbesc bine engleza, dar înțeleg foarte bine. Colegii tăi mă ajutau, eu începeam întrebarea iar ei continuau, pentru că erau drăguți. Dar tu mi-ai spus că nu esti prea vorbaret....Deci, eu nu stiu engleză, tu nu prea vorbești,....asa că, ce căutam aici? Ce facem aici mai exact?

Se uita la mine perplex, pur si simplu a rămas încremenit si parca căutându -si cuvintele, răspunde după un timp.

-Nu stiu, dar de când te-am văzut mă gândesc mereu la tine si vreau sa aflu de ce!

-Glumesti? îl întreb surprinsă.

Cum adică el se gândeste la mine, el care arată într -un mare fel, e american si majoritatea mamicilor de la mine l-ar vrea ..., el se gândește la mine?

Si iar ne-am întors la acele priviri intense, fără cuvinte rostite, parcă nu mai este nimeni în jurul nostru, doar eu si el, față în față.

-Hai să ne plimbam! îmi spune deodată, luându -mă de mână fara sa-mi lase posibilitatea de a riposta.

Ma trage după el  si iata-ne, plimbându -ne prin frumosul parc din Constanța, pe malul lacului Tabacarie, în această zi frumoasă de primăvară. Nu aud nimic decât bubuiturile din inima mea, îi simt prezența si parfumul bărbătesc care mă ameteste.

O, la naiba si asa sunt eu ametita, acum parca plutesc...

John

O, la naiba, o vreau, îmi place, dar nu stiu de ce!

E mică de statură, dar e frumoasă! Nu stie engleză, dar nu e superficială! Ma enervează, dar nu se lasă intimidata de mine!
Ah, calități si defecte.....Degeaba, o vreau! Dar cum să -i arăt, cum să -i spun?

Deodată mă opresc, o iau de mână ignorând socul electric al atingerii si îi spun cat pot de serios.

-Uite, te plac si te vreau si am de gând să te văd cât mai des. Nu stiu cum o să facem, pentru că eu am liber doar sâmbăta sau duminica si doar câteva ore,... dar nu-mi pasă, vreau sa le petrec cu tine! Ai înțeles ce-am zis? îi  spun repede ca sa nu aibă timp să mă întrerupă.

Mă privește fără să spună nimic.

La naiba, oare ce gândeste, n-o pot citi deloc. Ochii ei aproape negri mă privesc si parcă îmi intră în cap si în suflet, citindu-mă!

-Ai înțeles ce-am spus? o întreb iar.

-Da, am înțeles, spune usor.

-Si?

Dacă fuge de mine crezând că sunt un nebun, un hartuitor, poate crede că vreau doar sex?De fapt chiar vreau, mereu visez unele lucruri pe care le-as face cu ea. Ah! Cum s-o conving?

Mă aplec si fac ceea ce mi-am dorit de când m-a privit nervoasă la festivitate, o sărut.

Ea rămâne puțin nemișcată, dar apoi îmi răspunde punându -si mâinile după gâtul meu, trăgându -mi capul spre ea.
O sărut lacom uitând că suntem în parc până încep câțiva tineri să fluiere si să chicoteasca.

Mă opresc cu greu si o văd rusinata, cu obrajii roșii. O trag spre o bancă mai retrasa, o iau în brațe si continui să o sărut iar si iar. Îmi plac sunetele pe care le scoate, mă fac să vibrez într -un loc anume si abia mai rezist.

Dar sarutarile noastre sunt întrerupte de melodia telefonului. Respirând greu îi răspund soferului care ne-a adus în oras.

-Smith.

-Domnule toți sunt în masină si vă așteaptă. Si-au terminat cumpărăturile, suntem în parcarea de la City Mall .

-Ok, zece minute! si închid nervos.

-Iubito, trebuie să plec, mă așteaptă ceilalti dar vreau să ne vedem sâmbătă,  ii spun cat pot de serios.

O iau de mână fără s-o las să zică ceva si o las în stația de lângă mall unde o sărut usor pe frunte si plec.

Sunt foarte nervos că trebuie să mă întorc la bază, as fi vrut să fiu cu ea si în ea toată ziua.

Când ajung la masină îmi sare în brațe Lory.

Ea mai lipsea!

Îi arunc un rânjet scurt si urc în dreapta soferului, abia atunci dau o privire spre stație si o văd.
O văd pe Mona micsorandu-si ochii, apoi îsi întoarce capul si nu se mai uita până plecăm.

La naiba, îmi vine s-o strang de gât pe Lory!