EU-EL-COMPROMISURI

Cap.33

Mona

Mai avem puțin si ajungem la ferma copilăriei lui John.
El este foarte relaxat, vesel, jucăus total diferit de cum e în bază, mai ales după ce iese pe usa casei noastre.

Ne-am oprit de câteva ori să ne mai odihnim si să luăm masa, după care John mă ia să facem cate-o mică plimbare în jurul masinii să nu cumva sa-i chinui copilul prea mult.

Distanța dintre Carolina de Nord si Ohio ar trebui parcursă în vreo opt ore, dar noi am ajuns după doisprezece ore, facandu-i pe părinții lui să sune pe rând, să ne întrebe dacă suntem bine, enervandu-l la culme pe dragul lor fiu, facandu-l să pufneasca si să mormăie după fiecare telefon.

-Au impresia că nu stiu să conduc? Ce mama dracului mă tot sună?

-Te iubesc si te așteaptă nerăbdători! îi spun.

-De fapt pe tine te așteaptă iubito, mama e innebunita după tine! zâmbește el.

Când intrăm în orășelul Athens încep să am emoții, mă gândesc că este orăselul copilăriei lui John si mi-l imaginez ca un băiețel brunet si slabut mergând la scoală.

Oare copilul nostru o sa semene cu el?

La iesire din orăsel se face o răscruce si John o ia spre dreapta mergând pe un drum neasfaltat cam zece minute.

-Suntem pe proprietatea Smith! spune John mândru.

-Tot terenul ăsta e al vostru? întreb mirată.

-Da, avem în total cinci sute de hectare!

-Nu stiam ca esti bogat! îi spun

-Este o fermă mijlocie iubito, si nu sunt bogat, această fermă nu-i a mea, e a părinților mei! îmi spune serios.

La cât îl stiu de orgolios nu mă miră că nu vrea ceva de la părinții lui, vrea să realizeze singur ceva de care să fie mândru, poate de aceea am văzut că are foarte mulți bani în contul comun din care n-am scos niciodată si mereu avem discutii pe tema asta spunându-mi că ce-i al lui e si al meu.

Mă uit de jur împrejur si văd câmpul cultivat cu porumb, după vreo zece minute de mers lângă un palc de copaci se zăreste ferma.

Grinzile mari din lemn pe exterior si ferestrele foarte mari dau un efect deosebit.
În fața casei este o alee cu fel de fel de flori multicolore si o veranda mare unde la o masa ne asteapta Sarah.
Când zăreste masina sare de pe un picior pe altul si-l strigă pe soțul ei.

-Don !Don, vino repede, au sosit! si fuge spre masina noastră, deschide repede portiera de pe partea mea până să termine de parcat John, ceea ce-l face pe acesta sa-si dea ochii peste cap.

-Mona, ai venit! Vai ce mă bucur! O, Doamne, cat a crescut nepotelul meu! vorbeste ea încontinuu.

-Nepotica! spune John.

-Ați aflat până la urmă ce este?întreabă ea entuziasmată.

-Nu, dar John îsi doreste o fetiță si stiti cum e el, nu suportă să fie contrazis! îi zic râzând si mă uit la John care-si mijeste ochii spre mine.

Din casă iese un bărbat blond, cu ochii albastri si înalt cam cât John, având peste cincizeci si cinci de ani.

-Don, ea este frumoasa noastră nora! spune încântată iar eu sunt foarte emoționată simțind cum mă inrosesc.

Mă ia în brațe si mă sărută pe obraji.

-Bun venit, de acum am si o fiica! spune blând.

O Doamne cu vorbele astea m-a castigat pe vecie!