John
Mi-am rezolvat treburile in bază si am liber vreo doua zile, asa că deja sunt pe drum.Când sunt aici muncesc mult, pentru a avea mai mult liber, am fost si la psiholog de câteva ori si sunt pe drumul cel bun. Comandantul a reînceput să aprecieze ceea ce fac si m-am revansat fața de recruți.
Daca si iubita mea s-ar întoarce acasă, atunci totul ar fi perfect!
I-am pregătit o surpriza cu ajutorul mamei care s-a oferit sa aibă grijă de micuța noastra, iar eu o voi scoate la un restaurant să luăm cina. N-am mai iesit de foarte mult timp împreună si vreau s-o fac fericită, vreau s-o iau încet, de la început.
Când intru in casă o vad cum coboară scările.
Chiar esti norocos John!
E îmbrăcată intr-o rochie neagră până la genunchi, dar mulata pe corpul ei care este mai voluptos de când a născut. Are un decolteu mic, dar tot iese in evidență datorită sanilor ei perfecti. Pare mai înaltă cu ajutorul pantofilor, parul ei saten inchis il are pe spate si are o impletitura interesantă la el, iar zâmbetul ei este drogul meu, simt că este tot de ce am eu nevoie pe lumea asta.
Ce dracu,am emotii ca la prima intalnire si suntem impreuna de doi ani!Iar simt ca am zâmbetul ăla tamp pe față, de care radeau colegii mei!
Vine spre mine, isi pune mâinile după gâtul meu si ma trage in jos spre buzele ei fierbinți, sarutandu-ma asa cum doar ea stie s-o facă.
Ah,la naiba mi s-a întărit ca la pustani!
-Mona, daca nu plecăm acum te duc forțat in cameră! ii spun ducându-i mâna pe intaritura mea facand-o sa se inroseasca si sa chicoteasca.
Îmi place cum se inroseste în obraji, isi păstrează inocența cu toate ca facem multe lucruri împreună, stiu ca are si o latura sălbatică care-mi place la fel de mult.
-John! îmi spune încercând să fie serioasă, dar abia se abține.
-Vezi ce efect ai tu mereu asupra mea? îi spun sarutand-o undeva lângă ureche unde stiu ca are un punct mai sensibil.
-Gata, plecati? o aud pe maica-mea care vine cu Sara în brațe.
Ah ,femeia asta apare mereu cand nu trebuie!
Pufai usor facand-o pe Mona iar să chicoteasca, îmi sărut pe frunte fiica si o trag nerăbdător pe Mona după mine.
Conduc masina cu o mână si cu cealalta o țin pe ea la fel cum faceam în ,,luna de miere'' pe care am petrecut-o in satiunile montane din România. I-o duc din când în când la gură si o ating usor cu buzele facandu-i ochii să strălucească.
La naiba ,sunt la fel de indragostit ca atunci!
Dupa ce parchez o ajut să iasă din masina, o trag brusc si-o sprijin de portiera, sarutand-o pasional ducandu-mi mana sub rochia ei fara sa-mi pese ca suntem pe trotuar in mijlocul orasului în care am crescut si ma cunosc majoritatea oamenilor.
-Esti nebun, domnule Smith! îmi spune impingandu-ma usor si încercând sa-si recapete rasuflarea.
-Nebun dupa tine, doamna Smith! îi răspund râzând.
O Doamne ce mult imi place cand o vad zambind sau chicotind,ma incalzeste pe interior si uit de toate problemele si grijile mele!Ar trebui s-o fac sa râdă mai des!
Ne asezam in restaurantul elegant unde formația cântă melodii lente, câteva cupluri danseaza pe ring si o văd pe Mona că e încântată de asta, asa că o invit la dans până vine mâncarea.
Îi iau mâna mică în a mea si o trag cu brațul cat mai aproape, tinand-o strans lipita de mine si miscandu-ne pe ritmul muzicii, simt o plăcere fără margini simtind-o asa în brațele mele.
E a mea ,e a mea!
Dupa ce ospatarul se îndepărtează cu farfuriile de la masa noastră, nu-mi vine să cred că mai îmi cere sa-i umplu iar paharul de vin.
Ce-i cu ea? Ea nu bea de fel!
Se uita serioasa la mine, zambetul i-a disparut si se foieste pe scaun de parca ar vrea sa-mi zica ceva, dar nu stie cum.
-S-a intamplat ceva, iubito? o abordez curios.
-John, vreau să plec!
-Vrei să plecăm, nu te simți bine? o întreb îngrijorat.
-Nu, John! Vreau să plec la mine ... acasa...la ai mei! îmi spune indreptandu-si spatele, ridicandu-si bărbia asa cum face când e foarte hotărâtă de ceva
Ma uit socat la ea si-mi ia câteva secunde să realizez ce tocmai mi-a spus.
- Glumesti? De ce? îmi iese pe gura incet.
- Nu glumesc, John! Cred ca ar trebui sa ne distantam un pic, poate asa ne vom da seama ce sa facem de acum incolo.
Ma uit pe masa, nici nu pot s-o privesc, incerc sa ma mentin cat de calm pot si sa-mi controlez cuvintele care imi ies pe gura.
-John, ma iubesti?
Imi ridic privirea si ma uit mirat la ea.
-Ce intrebare e asta Mona? Stii prea bine ca tu si Sara sunteti cele mai importante fiinte din viata mea! ii spun suparat si cu voce joasa cu toate ca-mi vine sa incep sa urlu si sa sparg ceva pe aici.
-Atunci de ce n-ai incredere in mine? De ce nu vorbesti cu mine? M-ai vazut vreodata cu vreun barbat intr-o ipostaza nepotrivita, ma atingea sau saruta? ma intreaba si doar cand aud asa ceva simt ca ma enervez, dar sa fii fost adevarat ...
Continua sa ma priveasca si sa vorbeasca, imi spune tot ceea ce a adunat de cand suntem inmpreuna.
-John, eu te iubesc foarte mult! Ar trebui sa stii asta, pentru tine am venit aici, pentru tine am invatat limba, pentru tine m-am angajat in baza, ca sa fii mandru de mine! Dar tu n-ai inteles astea pana acum, tu m-ai ranit cu orice ocazie cu neincrederea in mine, in sentimentele mele pentru tine! Cand te-a luat Lory in brate, cand Sahron ti-a declarat dragostea ei de fata cu mine sau cand te-am auzit vorbind cu Maria, cum am reactionat John? M-am dus sa le iau la bataie ? Nu, John, am avut incredere in tine atunci cand mi-ai spus ca n-ai nimic cu ele. Am crezut in cuvantul tau, John!
-Te-ai intalnit cu Andy? ii spun printre dinti.
-Da, John si am ramas uimita de cata furie e in tine, cu toate ca nu trebuia pentru ca mi-ai aratat-o si mie de cateva ori. Ti-am spus ca e un prieten care m-a ajutat cand ma simteam rau...tot din cauza ta, dar tu nu m-ai crezut ! L-ai batut!
O Doamne cat ma dor vorbele ei,dar stiu ca are dreptate!
-La dracu ,Mona ! Mi-a spus ca te iubeste si ca o sa-l alegi pe el pana la urma! ii spun nervos, dar abtinandu-ma sa nu urlu sa atragem atentia celor din jur.
-Si tu ai crezut? Ai crezut ca daca ma place, eu te parasesc si merg la el? Asta crezi tu despre mine? se enerveaza si ea.
Ah ,John esti un mare prost! ma cearta constiinta
-Mona, o sa ma schimb, incerc sa ma schimb pentru tine! ii promit.
-John, eu nu vreau sa te schimbi pentru mine! Eu vreau sa o faci pentru tine! Mult timp am crezut ca e vina mea, ca poate te-am provocat intr-un fel, poate am zis ceva nepotrivit, dar mi-am dat seama ca de fapt intotdeauna ai reactionat inainte sa intrebi sau sa vezi despre ce e vorba, cum ai facut si cand ai venit din Afganistan si m-ai acuzat ca sunt cu altcineva!
-Mona, nu pot sa te las sa pleci, o sa mor fara tine! ii spun disperat.
-John, nu mai este vorba doar de noi. Nu vreau ca Sara sa vada cum te apuca furia din orice si incepi sa spargi lucruri! Te iubesc John, dar daca mai continuam asa o sa ajung in timp sa te urasc si ...nu vreau asta! Vreau ca fata mea sa stie ca l-am iubit pe tatal ei ... îmi spune tristă.
-Nu, Mona! Nu! Nu vreau sa pleci! Rămâi la ai mei si îți voi lăsa puțin spatiu, te voi vizita mai rar!
-John, eu am venit în tara asta pentru tine! Daca tu nu esti lângă mine, n-are rost să mai rămân ! îmi spune iar hotărâtă.
-La dracu, Mona! Te iubesc, cum sa te las sa pleci?
-Tocmai de asta mă vei lăsa să plec, pentru că mă iubeşti! Trebuie sa-ti rezolvi problemele John! Si vreau...a...vreau să semnezi niste acte prin care îmi dai dreptul s-o scot pe fiica noastră din țară.
Rămân fără cuvinte, simt ca-mi zvacnesc toate venele din cap, îmi duc mâna la frunte si mă masez usor încercând să gândesc cat mai rațional.
Ce dracu e asta? Eu am crezut ca azi o conving sa vina cu mine ,iar ea vrea sa plece peste ocean , departe de mine! Rahat John, are dreptate ! Trebuie sa te vindeci si apoi o sa fie bine!
-Îmi voi reveni Mona! Fac deja terapie cu psihologul unității si se pare că suntem destul de mulți care avem nevoie după întoarcerea din Afganistan.
Mă opresc, o iau de mână si privind-o in ochi îi propun.
-Voi accepta, dar cu o condiție!
-Care? se uită curioasă la mine cu ochii ei frumosi.
Doamne ce ma fac fara ea?
-Mă vei astepta! Promite-mi ca mă vei astepta! îi spun încrezător.
-Promit! îmi spune repede, zambindu-mi cald.
Nu mai intarziem mult si ne retragem spre casă . În masină se aude doar muzica în fundal noi nu vorbim deloc, ne gandim la viitorul nostru incert.
Urcăm scările în liniste, ea inaintea mea, mergem in camera Sarei si-o vedem ca doarme linistita .
O Doamne ,n-o sa-mi mai vad fetita mea frumoasa si brunetica! Imi era greu s-o vad o data pe saptamana,dar acum?
Mona pleaca spre camera ei fara sa zica nimic, dar o urmez indeaproape. Cand ajunge la usa care observ ca e reparata, se intoarce si ma priveste asteptand sa zic ceva.
Ce-as putea sa-i spun ? Ca am fost si sunt un prost? Sa-mi cer iertare pentru greseli si sa-i promit ca nu mai fac? Dar toate astea i le-am spus deja si s-au repetat in continuare.
-Iubito, lasa-ma sa dorm cu tine in seara asta! Lasa-ma sa te tin in brate in fiecare seara cand sunt aici, pana pleci! ii spun si-o vad aproband, in ochi îi citesc iubirea fata de mine.
Ma aplec si o iau în brate. O las jos in mijlocul camerei si o ajut sa-si descheie fermoarul intarzaind cu degetele pe pielea ei fina, simtind-o cum se infioara si incordeaza. Corpurile noastre reactioneaza mereu la fel, o intorc si-mi ingrop fata in scobitura gatului ei, umplandu-ma de aroma prea iubita de crini albi, a pielii ei. Intr-o clipa ma excit nebuneste, simt ca-mi fierbe sangele in vene. Imi bag mana in parul ei ,tragand-o usor, uitandu-ma la ochii ei aproape negrii cum i se inchid pe jumatate datorita senzatiei. Imi place la nebunie, are nevoie de asta la fel cum si eu am nevoie de ea. Pun stapanire pe gura ei si apoi pe ea toata.
Este noaptea noastra, suntem doar noi doi, acum, in bula noastra!