John
Ma simt atât de bine, în sfârsit nu mai am sentimentul că sunt un paria.
Gândul la ea mă face să vibrez, să urlu de fericire. A trebuit să plec a doua zi foarte devreme si am lasat-o dormind istovita după o noapte în care ne-am iubit ca doi nebuni, înfometați unul de altul.
N-am mai vazut-o de o săptămână, dar am lucrat mult încerc să remediez toate prostiile pe care le-am facut, să mă reabilitez în fața recrutilor dar si a comandantului care a avut mereu încredere în mine, merg chiar la psihologul unității pentru că vreau să mă schimb pentru ea.
Nu vreau s-o forțez să se întoarcă acasă cu mine, vreau să simtă singură, sa-si dorească să vină la mine.
De aceea învăț să am răbdare si fac un drum obositor de vreo opt ore de fiecare dată când sunt liber.
Parchez masina si dau să intru, dar simt vibrațiile telefonului
Cine naiba mai este?
-Da!
-John, sunt Maria !Te rog, spune-mi că mă poți ajuta!
Ah, Maria, colega pe care o stiu de la gradinita, cu care m-am întâlnit întâmplător la cabinetul psihologului, fiind asistenta si iubita lui.
-Ok, pentru tine orice...dacă pot! spun amuzat de tonul ei disperat.
-Am încurcat datele si programarile si poimâine ar însemna ca Dan să stea liber între sedinte trei ore si vai, John, sigur o să mă omoare! îmi zice stresata.
-Te rog , poți să vii mai devreme cu două ore?
-Uf, bine Maria! Ramane să ne vedem atunci si poate asa scapi de stres, nu? îi spun râzând.
-Da, John! Multumesc si rămân datoare! spune rasufland ușurată.
-Pe curând atunci, Maria! îi spun asta si mă întorc si-o văd pe Mona chiar în spatele meu cum îi piere zâmbetul de pe buze la ultima mea frază.
Ah, la naiba sigur m-a auzit, dar cum sa-i spun că merg la psiholog, iar Maria e doar asistenta lui? O să mă întrebe de ce merg la el si nu pot sa-i spun că am facut pe nebunul si în bază!
Si asa nu stiu de ce dracu, acesta mă tot întreabă de ceea ce am făcut si simțit în Aganistan! E foarte interesat daca dorm bine sau dacă sunt stresat. Mi-a spus că majoritatea care am fost acolo avem un fel de depresie sau un sindrom post-traumatic în general puscasii marini si infanteristii. Simptomele sunt irascibilitatea, accese de furie, tulburari de somn si mai ales reactiile excesive. Mă cam regăsesc, dar nu prea vreau să recunosc.
Intr-adevar mai am unele coșmaruri si amintiri cu ultimii civili pe care i-am văzut ucisi intr-un sat, dar nu stiu dacă m-a afectat intr-un fel în relația mea cu Mona, iar pe mine asta mă interesează.
Doctorul zice că ar trebui să vorbesc despre cele văzute si cu ea si poate asta ne va ajuta să trecem peste unele lucruri, dar nu vreau s-o impovarez si pe ea cu cele văzute, n-ar fi prea usor să treacă peste asta.
Voi vedea in timp ce voi face, oricum trebuie sa merg la terapie o perioadă.
-Buna, iubito! îi spun ușor si mă uit la platoul cu fursecurile mele preferate pe care îl ține în mâna.
Se uită în ochii mei tăcută asteptând parcă o explicație la ceea ce a auzit, dar eu fac pe indiferentul.
-Mi-ai facut prajituri? îi spun apropiindu-ma si sarutand-o ușor.
-S-a întâmplat ceva, John? mă întreabă curioasă.
-Nimic care te-ar putea interesa pe tine! îmi iese pe gura si-mi vine sa-mi dau una singur.
Ah,la dracu!
-John, fiule bine ca ai venit! Vreau sa vii cu mine acum, trebuie să mă ajuti! Tatăl tău e la o convenție medicală si am nevoie să mă ajuți cu o iapă, trebuie să fete si o s-o ajutam! o aud pe mama agitata si tragand de mine spre masina.
Ce mama dracului, eu stau in loc de iapa?
Mă uit spre Mona care mă privește cam ciudat, dar nu apuc sa-i mai zic nimic că deja sunt băgat în masină mai mult forțat de mama.
Rahat ,John! Esti un mare prost!
Am stat vreo trei ore lângă mama si tot n-a terminat, mi-e foame si sunt obosit si mai bine as fii tinut-o pe Mona în brațe orele astea decât să păzesc o iapă.
Deja răbdarea mea e la limită si mama mă trimite acasă după ce am intrebat-o în ultima jumătate de ora din cinci in cinci minute daca mai stăm mult.
Intru în casă si aud rasetul Monei.
O Doamne de cand n-am mai auzit sunetul asta! Oare ce-o face asa de fericita?
Inaintez în living si mă simt ca si cum am primit o lovitura in stomac.
Andy sta pe canapea cu fetita mea în brațe, iar Mona e aplecata spre ea si incearca sa-i puna o caciulita.
La dracu, e aproape peste el si ăsta are vedere direct in decolteul ei!
Ce cauta ăsta aici si de ce e Mona mea atât de fericită cu el?
Mona mă zăreste si cred că simte furia din mine pentru ca-i ia fata din brațe si o ține ea.
-John, uite cine a venit să ne vadă! spune ea încercând să alunge tensiunea pe care o simte între noi doi.
-Andy! îi spun printre dinți.
- John! îmi răspunde cam la fel.
-N-ai altă treabă, poate să vizitezi si alte soții? Poate te reținem prea mult! îi spun flecmatic.
-John! se rasteste Mona la mine.
-Stai linistita Mona, oricum vroiam să plec! îi spune el zâmbind cu căldură.
Se ridică si trece pe lângă mine, uitandu-ne urât unul la altul.
Mona isi indreapta spatele si urca scarile cu fetita, se vede ca e furioasa, dar nu mai mult ca mine.
-La dracu Mona! Ce-a fost asta?Vin acasa si te gasesc socializand si chicotind cu alt bărbat? urlu după ea.
Mă duc după ea dar a lăsat fetița în patut, si-a intrat în camera ei închizând usa cu cheia.
-Mona, deschide! urlu si bubui în usa.
-Du-te naiba, John! tipă si ea.
-Deschide, dracului usa sau o sparg !
-Esti un salbatic si un nesimtit, m-ai facut de rușine John! E doar un prieten! Era cel mai bun prieten al tău, mai ții minte? îmi raspunde furioasă prin usa.
Încep să mă împing în usa si-o izbesc cât de tare pot până reușesc să intru si-o văd cu ochii mari si foarte speriată în mijlocul camerei, ceea ce îmi face furia să se spulbere dintr-o data.
O Doamne, ii este frica de mine!
Mă apropii si isi duce mâna în sus spre apărare, crede că vreau s-o lovesc.
-Iubito, nu-ti fac nimic! Nu te voi lovi niciodată, chiar dacă ne certăm ! N-o sa-ti fac rău! îi spun cu blândețe si o iau în brațe linistind-o.
O aud cum suspina usor, îi ridic fața si îi sterg usor lacrimile, mă aplec spre gura ei si o sărut cu blândețe si sper să înțeleagă ca-mi cer scuze prin acest sărut.
Sunt un monstru !O sperii pe femeia pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta!
O țin asa până se liniștește, mă lasă să o sărut dar o simt ca nu-mi raspunde si nici nu pot sa insist pentru ca Sara are alte planuri cu noi începând să plângă.
O iau de mână si mergem împreună în camera fetitei noastre si Mona începe s-o schimbe si s-o hraneasca,dar se mai uita din când în când furioasă la mine.
Bravo John,in seara asta iar dormi singur!
Dupa micul dejun plec în oras, vreau sa-i cumpăr ceva fetitei mele si mai am ceva de rezolvat, ceva la care m-am gândit toată noaptea.
L-am sunat înainte să plec de acasă si acum îl găsesc la masă, în cafeneaua unde am stabilit să ne întâlnim.
-Andy! Punctual ca de obicei! îi spun destul de rece.
-John! Care-i treaba?
-Uite care-i treaba Andy, vreau s-o lasi pe Mona în pace! spun cat pot de serios.
-De ce? De ce dracu o vrei acum înapoi? Ai parasit-o John! Arăta deplorabil când am revazut-o după ce ai abandonat-o!Ti-e teamă că o să mă prefere pe mine? se rasteste la mine.
-E soția mea si n-am de ce sa-ti dau ție explicatii de ce o vreau înapoi! Si n-am abandonat-o, la naiba, a fost tot timpul la parintii mei! îi spun printre dinți.
-O iubesc John si nu o las în pace până nu-mi spune ea asta! îmi spune în față.
- Ce dracu spui? La dracu, Andy ! Tu te auzi ce spui? Spui c-o iubesti pe sotia mea si vrei ca eu sa ma dau la o parte? Ai innebunit? urlu si îl apuc de guler ridicandu-l în sus de pe scaun.
Îl împing spre ieșire, dar el se ține bine pe picioare cu toate că e mai mic la înălțime si mai slab.
Mă apropii de el, îi dau un pumn în falca si cade jos, sar pe el si începem să ne împărțim pumni.
S-a dus toată stăpânirea mea de sine si nu mai simt nimic, decât furie. Sunt oprit de vreo doi ospătari doar când aud că vor chema poliția mă ridic si plec impeticindu-ma, dar îl vad pe Andy că nu se poate ridica fără ajutor, arăta destul de rău.
-Te omor dacă te mai apropii de ea! Ea mă iubește pe mine! îi spun cu ură printre dinți.
-Nu te mai iubește ca înainte, John! O să strici iar totul, iar eu voi astepta si voi fi acolo s-o consolez! îmi ranjeste cu toate că e plin de sânge.
Îmi asez hainele ravasite si rupte si plec la un bar pe care îl mai frecventam când veneam pe acasă si beau câteva pahare de whiskey pentru că simt nevoia să uit de toate, de mine, de Andy .
Cine dracu se crede el? Mona e a mea pentru totdeauna, asa cum spune si tatuajul meu!
Beau destul de mult si când ies din bar văd ca s-a innoptat bine, mă tarai până la un taxi care mă lasă în fața casei.
Vreau la ea! O vreau pe ea lângă mine!Am nevoie de Mona!
Urc cu greu, mai mult taras si intru in camera ei izbind iar usa de perete.
-Mona, iubito? bolborosesc cu greu.
-John? aprinde veioza de pe noptieră si se uită somnoroasa la mine.
-Mona, te rog iubito, lasa-mă să dorm aici în seara asta! ii spun cu ultimele forțe si ma trântesc în pat lângă ea si înainte sa adorm mai aud
-John, ce-ai pățit la buza? Ah, ai băut?