John
Văd sângele lui pe mâinile mele dar nu-mi pasă, in mintea mea e doar el cum ținea mâinile lui murdare pe ea, cum o îmbrățișa pe ea, pe soția mea.
Ma simt dat la o parte de pe el si-l vad ca prin ceață pe Jim cum ma trage si încearcă sa-l ridice pe acesta împreună cu tata si-l scot mai mult pe brate afara, departe de mine.
Mă întorc spre ea, o ține mama de braț si-o întreabă ce s-a întâmplat, dar ea nu zice nimic, se uită la mine. Simt ca-mi ies flăcări pe nări.
-Ce dracu făceai aici, Mona? tip la ea, dar ea tot nu zice nimic parcă ar fi socata.
Cred ca e socata ca am prins-o!
Mă îndrept spre ea urlând cu pumnii stransi plini de sânge, îmi vine s-o lovesc de nervi.
-De ce Mona? Ce fel de femeie esti tu? Nu-ti ajung eu?
Ea doar se uită la mine, nu zice nimic doar isi da capul pe spate să mă poată privi în ochi.
-In casa alor mei? M-ai lăsat să dorm ca un prost si ai venit sa ti-o tragi cu el? urlu si ridic mâna sa mi-o duc în păr, dar ea se sperie si-si duce mâna în jurul burtii parcă protejand-o de mine.
O la naiba, nu te lovesc, niciodata n-o sa te lovesc orice mi-ai face! La dracu John, ea te inseala sub ochii tai si tie iti vine s-o iei in brate si s-o linistesti!
Plec de lângă ea si mă razbun pe mobila mamei, doar asa îmi scot toată durerea, urlând si trantind.
-Esti o curva, Mona! si încep să trag de-un dulap aruncând farfurii, pahare, nici nu mă interesează ce arunc.
-John, am crezut ca esti tu! spune usor, dar n-o bag în seama, mă enervez mai tare.
-Dacă stiam că esti asa tarfa nu te mai luam de nevasta, nu te mai aduceam din România! urlu la ea dar ea doar stă în fața mea si mă privește cu ochii ei negri din care curg lacrimi, continuă sa-si țină mâna în jurul burtii ca si cum n-ar vrea sa auda copilul ce zic.
-John, nu spune ceva ce vei regreta mai târziu! Las-o sa-ti explice! încearcă mama să mă calmeze.
Nu vreau s-o ascult si ridic un scaun si-l arunc intr-un dulap spargand toate paharele de acolo, sunetul parca trezindu-ma din transă.
Trebuie sa plec de aici!
Mă întorc spre ea si îi arunc ultimele cuvinte pline de ură.
-Ai vrut să ti-o tragi cu el având copilul meu în burtă, tarfa ce esti! Acum bocesti si esti socata ca te-am prins?
Nu te mai vreau! Nu vreau să te mai vad, Mona! i le spun si simt o durere mare in suflet imediat ce le scot pe gura.
Mona isi ține ochii strâns închisi si plânge în tăcere.
-John! țipa maica-mea la mine, dar trec pe lângă ele si urc in cameră, îmi trag rapid blugii pe mine, îmi iau telefonul, portofelul si cheile masinii si ies grăbit din cameră si din casă auzind-o în urma mea pe mama strigând după mine.
Pornesc în trombă si nu-mi doresc decât să plec din locul ăsta nenorocit si urlu singur în masina lovind din când în când volanul cu pumnul plin de sânge.
De ce Mona? De ce, când eu te iubesc enorm? De ce îl vrei pe altul si tocmai pe el? M-ai distrus, nu te mai vreau, nu mai vreau sa te văd vreodată! Te urăsc!
Ma doare,la dracu ,ma doare rau sufletul! Parca mi s-a spart inima in o mie de bucatele,atat de ravasit sunt!
Nici nu stiu cand am inceput sa plang, dar merg cu viteza spre baza.
Acolo o sa ma simt mai bine,acolo o s-o uit!
Mona
Mă simt împinsă în sus pe scări spre camera mea de către Sarah.
Am ramas înțepenită în acelasi loc de când s-a întâmplat.
Ce s-a întâmplat? Cum s-a întâmplat? De ce n-am fost mai atentă? De ce John nu mă ascultă? De ce John nu mă crede?Unde e John care mă iubește?întrebările astea le-am avut mereu în cap cât John a bătut, urlat si sfarmat lucrurile din bucătărie.
Simt că sunt ca o marionetă, sunt dirijata de altcineva, de data asta de Sarah care mă baga în pat si mă mângâie pe par.
-Mona, o sa se calmeze si va veni înapoi! Nu te stresa, iubito, a zis totul la nervi! Stii doar ca te iubeste!
Nici nu pot sa-i raspund, mi-e greu sa si gandesc, vreau doar să plâng.
Il vreau pe el!Il vreau pe el!Il vreau pe el!
Nu stiu când sau cât am dormit, dar când mă trezesc simt o durere imensa în suflet, îi simt lipsa si abia acum observ că am dormit zilele astea în camera lui de copil, îi văd trofeele de la fotbal, de la karate, posterele cu câteva vedete preferate în adolescenta probabil.
Cand am fost cu el nici nu le-am observat, eram ocupată cu el, dar acum mi-au rămas doar hainele impregnate cu parfumul lui, care îmi da alte dureri în suflet.
Iau tricoul pe care l-a purtat cu o zi înainte si-l strang la piept si plâng, plâng până adorm din nou.
-Mona! Mona! aud pe cineva că mă strigă.
A venit John!
Deschid ochii si dau de Sarah care îmi zâmbește blând.
-Trebuie să mănânci ceva, draga mea!
Neg dând din cap, gura mea nu poate articula niciun sunet, încerc dar nu iese.
-Mona, te rog, trebuie să mănânci! Fa-o pentru copilul tău! John o să vină, iubito!Lasa-l doar sa se liniștească si va veni înapoi la tine si o să regrete ce ti-a zis! spune ea incurajandu-ma să mă ridic din pat si să cobor la bucătărie unde îl găsesc pe Don la masă.
Nu zice nimic, doar mă privește puțin apoi se întoarce la friptura lui.
Mănânc ceva, dar nu simt gustul nu simt nimic, parcă as fi un robot cu telecomandă pe care o manevrează soacra mea.
Dupa masă mă duce în cameră si mă baga în pat, mangaindu-ma iar pe păr.
-Nu plange, frumoasa mea! O sa vină, o sa-si dea seama că a făcut o prostie! si pleacă lasandu-ma iar în singurătatea si durerea mea.
Nu stiu câte zile au trecut, dar toate s-au repetat, dar încet -încet a început să mă scoată la cate-o mică plimbare prin fermă, ea vorbește despre tot felul de lucruri, eu doar ascult.
De John nu mi-a mai spus nimic, n-am mai vorbit nimic de el.
Când este plecată la cabinet cu pacientii ei patrupedele, stau foarte mult în fața tarcului cu cai si îi privesc, asta linistindu-mă .
Seara Sarah mă cheamă s-o ajut la bucatarie si mă învață să gătesc tot felul de mâncăruri sau dulciuri încercând să mă inveseleasca sau să mă facă să vorbesc, dar nu pot, nu pot vorbi, cuvintele mi se opresc undeva în gât si mă dor.
Câteodată se scapă si mai spune că e mâncarea preferată a lui John sau că o sa-i placă când o sa-i gatesc asta.
Isi da seama ce spune si încearcă să îmi distraga atenția cu altceva.
Pe Don îl văd rar, doar la masă sau ziua cand m-ai trece pe langa mine si-mi face cu mana.
M-a vazut că -mi petrec timpul lângă cai, pana simt ca mi se umfla picioarele si l-am vazut când îmi monta o bancuta langa tarc.
I-am zambit si mi-a facut semn să stau lângă el.M-am asezat si cateva momente n-a spus nimic.
-Mona, nu stiu ce-as putea sa-ti zic! John, e baiatul meu si nu stiu ce are de gand, e foarte incapatanat!
Ne uităm unul la altul si nu mai spune nimic, stam si privim caii fiecare cu gândurile lui.
După o lună primesc o vizită si sunt chemată de Sarah jos în living unde mă astepta Andy.
Se pare ca s-au întâlnit întâmplător la magazin, il cunosc de când era mic si venea sa se joace cu John.
-Buna, Mona!Ce mai faci?
-Bine!
E singurul cuvânt pe care l-am spus în ultimul timp, chiar si când merg la cumpărături o las doar pe Sarah să vorbească.
-Andy, insoteste-o pe Mona la o plimbare sa-ti arate locul ei preferat, spune aceasta.
-Bine, daca si Mona vrea sa mergem. ..
Îl duc pe bancuta si continui să privesc caii în timp ce el mă studiază pe mine.
-Ce ți s-a întâmplat Mona? Erai o femeie vesela, acum parcă nu mai ai viața in tine, parca ti s-a dus bucuria de a trăi...., sa stii ca asa am simțit si eu când am rămas singur, mă obișnuisem cu Sharon si....a fost greu, dar timpul vindecă rănile! O sa vezi!
Nu i-am răspuns si am stat asa fără să mai vorbim cam o oră.
A continuat să vină în fiecare weekend timp de o lună, eu îl ascultam cum îmi povestea despre serviciu, despre noua bază în care era si după o oră pleca lasandu-mă iar în singurătatea mea.
Singurul care mă făcea să mă ridic din pat si să încerc să supravietuiesc era bebelusul meu.
Crescuse mult si mai aveam o lună până să nasc asa că era timpul sa-mi revin si să fac ceva pentru el.
Intr-o seară la masă încep să vorbesc, surprinzandu-i pe cei doi soți.
-As vrea să vă spun ceva important. M-am gândit mult zilele astea si după ce nasc vreau să plec în țara mea, mai rămân până după nastere pentru ca e dreptul vostru să vă vedeți nepotica, asa vă rasplatesc bunătatea voastră si faptul ca ati crezut în mine si m-ați suportat în ultimele două luni!
-Draga mea, poți sa rămâi cât vrei. Esti ca o fiica pentru noi!spune Sarah cu lacrimi în ochi privindu-si disperată soțul.
-Stiu, dar asa e mai bine pentru mine, trebuie sa încep sa-mi trăiesc viața, mai ales pentru copilul meu!
Acelasi lucru il spun si lui Andy la urmatoarea lui vizită uimindu-l că vorbesc, dar si cu ce-i spun.
Se uită atent la mine si mă întreabă serios.
-Dar John?
Nu i-am mai auzit numele de foarte mult timp si nici n-am mai vorbit de el, dar ma doare la fel de tare când aud.
-John m-a părăsit, Andy, mi-a spus că nu mă mai vrea, asa că am dreptul să merg mai departe si după ce nasc plec din America cu copilul meu! îi spun hotărâtă.
Seara înainte de culcare ma gândesc iar la el.
Oare ce face?Oare m-a uitat si isi vede de viata lui?
-