Mona
Nu vreau să mă ridic din pat, nu vreau să vină dimineața, nu vreau să plece John.
Sufăr, sufletul meu plânge si as vrea să urlu si sa-mi scot durerea afară, dar mă abțin, n-am ce face, chiar dacă nu vreau John va pleca. Toată noaptea am stat fără să dormim, ne-am alintat si ne-am iubit, ne-am făcut tot felul de declarații si promisiuni de iubire veșnică, asa cum fac toți îndrăgostiții, dar noaptea a trecut iar el e acum la dus si în curând îsi va imbraca uniforma, îsi va lua rucsacul si va pleca de lângă mine alte trei luni.
O, Doamne, daca ai putea sa-mi iei durerea asta din inimă, să trec mai usor peste ziua de azi sau peste zilele următoare!
Se aude soneria de la usa, cineva insistă si bubuie chiar. Dusul se aude în continuare, asa că sunt nevoită să mă ridic din pat, sunt îmbrăcată intr-un maieu si niste pantaloni lejeri de pijama.
Deschid usa si mă trezesc cu o palma direct peste față, simt ca o arsură pe obraz si o văd pe Sharon că se pregătește să mă loveasca iar, dar de data asta îi barez mana.
Arată foarte rău, are părul ciufulit niste haine largi si necalcate, nemachiata, ochii parca iesiti din orbita si cearcăne pronunțate.
-Tarfa ce esti, mi-ai luat tot ce aveam! Aveam totul, mi l-ai luat pe John, iar acum si pe Andy cu fața ta de mironosita! urlă.
-Ti-ai facut-o singura, taratura ce esti! Nu te-ai multumit cu barbatul minunat pe care îl aveai, l-ai vrut si pe al meu, i-ai băgat numai rahaturi în cap despre mine, credeai c-o să mă părăsească, dar te-ai înselat. John niciodata n-o să mă părăsească, pentru că mă iubește asa cum pe tine n-o să te iubească niciodată! urlu si eu la ea.
-Mi i-ai luat, peste tot mergeam împreună si ne simțeam bine, eram un trio, dar ai venit tu si te-ai băgat între noi ca un vierme!
Mă enervez si sar în capul ei, o apuc de păr si-o trag în jos până la pământ, o incalec cu o putere dată de suferința pe care mi-a provocat-o cand l-a mintit pe John ca-l insel si încep sa-i dau palme peste față fără să mă opresc, nu mai văd si nu mai aud nimic, doar îmi simt sângele zvacnidu-mi în vene.
-Esti nebună, ar trebui să mergi la ospiciu! tip la ea, deodata sunt apucata de două brațe si ridicată în sus de pe ea, dar a reusit să mă scoată destul din sărite că încep să dau din picioare si să mă zbat, pentru că vreau să continui s-o bat pe nenorocită.
-Iubito, las-o! Nu merită! încearcă John să mă liniștească, tinandu-ma mai strâns în brațele lui puternice si lipindu-ma de pieptul lui gol.
Cred c-a iesit din dus si ne-a auzit pentru că e doar în boxeri.
-Pleacă de aici, Sharon! Dacă te mai prind că te mai iei de Mona, jur să uit că esti femeie si o sa-mi folosesc toate tehnicile de luptă pe care le stiu încât sa te desfigurez să nu te mai recunoască nimeni! suiera printre dinți cu o ura pe care n-am mai vazut-o niciodată la el.
Sharon se ridică, se sterge cu dosul palmei de sângele care îi curge din nas si încearcă sa-si aranjeze hainele .
-Esti o sălbatică Mona, iar tu John esti un prost si vă meritati unul pe celălalt ! si astfel Cruella pleacă.
John îsi bagă mâna sub genunchii mei si mă ridică în brațe, merge până la masa din bucătărie unde mă aseaza si-mi pune o cească cu cafea în față.
-Bea, micuta mea războinică Pocahontas! îmi spune ranjind mandru parcă de mine.
Mă pufneste râsul si nu-mi vine să cred ce-am făcut, dar si-a cautat-o.
-Să învețe să nu se mai ia de bărbatul alteia! îi spun umflandu-ma în pene.
Mă lasă sa-mi beau cafeaua în timp ce el se îmbracă, când îl văd în uniformă revin la realitate si îmi dau seama ca e timpul să plecăm până la locul de întâlnire cu ceilalti. Mă îmbrac rapid si-l conduc pe jos, unul lângă altul, tinandu-ne de mână cu degetele imperecheate si fără să spunem nimic.
Ce as putea sa-i zic?.Că simt că mor câte putin de câte ori pleacă? Nu, trebuie sa-i arăt că sunt tare, să nu-l fac să sufere si să se gândească la mine când el trebuie sa fie atent acolo. La naiba, pleacă intr-o zona de război!
Ne oprim în statie unde unii sunt prezenți cu soțiile, imbratisandu-se sau tinandu-si în brațe copiii, altii vin la fel ca noi. Ne uităm unul la altul si ne vorbim doar din priviri, nu pot să scot un sunet, îmi este prea greu si cred că John mă citeste si încearcă să mă încurajeze.
-Va fi bine, iubito! Vor fi doar trei luni, vor trece repede!
Când este chemat la autobuzul care îl duce la avion, mă sărută blând si pleacă .
-John! strig si alerg după el.
Când se întoarce sar direct în brațele lui si mă apuc cu mâinile de gâtul lui, si-mi incolacesc picioarele în jurul mijlocului său, fără să mă mai intereseze de privirile celorlalți.
-Te iubesc!Promite-mi că te întorci la mine teafăr !Promite-mi, John!
-Iti promit! spune usor si mă sărută cu toată disperarea pe care o simte si el până suntem intrerupti de fluieraturile celor din jur, atunci îi dau si scrisoarea cu cele câteva rânduri pe care i le-am scris.
-S-o citesti în avion sau când te simți singur.
Il văd si pe Tohmas Ford lângă masina râzând de noi, îl bate pe umăr pe John, si-l aud cand îi zice.
- Smith, iar ai ranjetul ăla de tâmpit pe față! iar John îi aruncă o privire urâtă.
Le fac cu mâna împreună cu Emma, soția lui Ford, îmi iau la revedere si de la ea cu promisiunea de a ne întâlni la o cafea pentru că nu mai sunt în stare să socializez, simt că mi se duce pământul de sub picioare, asa că mă târăsc până acasă si mă bag în pat, unde zac toată ziua, plangandu-mi amarul. De mâine o sa-mi reiau programul, o sa merg la centru, o sa continui lecțiile de engleză.
John
Sunt destul de îngrijorat din cauza Monei. De câteva zile mi-a zis că are o indigestie si varsă tot ce mănâncă si nu stie ce a mâncat stricat de nu-si mai revine. Se simte din ce în ce mai rău, are cearcăne si e slăbită.
Ce dracu să fac, cum s-o ajut?
E atât de incapatanata, nu vrea să meargă la doctor. Pe Rosa n-o pot ruga să stea cu ea, pentru că e ocupată cu copiii, iar pe David nici atât, o avea el pasiuni cu bărbații, dar sunt prea gelos ca să stiu că doarme în casă cu ea sau c-o atinge!
Asa că stau si turbez aici, iar i-am stresat pe toți, sunt nervos si agitat si când o văd iar pe Skype nu mă ajută deloc.Se simte obosită si în timp ce vorbim fuge la baie si varsă, iar eu o astept numărând zilele cât mai stau departe de ea, exact o lună jumătate.
În timp ce astept să se întoarcă în fața monitorului îmi vine în minte persoana cea mai potrivită să o ajute pe iubita mea, asa că o sun.
-Bună, mamă!
-John! îmi răspunde vrând să pară supărată, dar vocea o trădează, e fericită că am sunat-o.
-Mamă, mai esti supărată pe mine?
-Bineînțeles că sunt supărată! Cine n-ar fi dacă ar afla de la alții că fiul cel mic s-a însurat!
-Mama eram în altă țară si a fost rapid, n-aveai timp să vii, iar apoi când am vrut sa-ti spun, n-ai mai vrut să vorbești cu mine pentru că aflasei din altă parte.
-John, tu esti fiul meu si nu mi-ai spus că te insori, nici nu stiam ca ai o relație serioasă, tu nici măcar nu ne-ai sunat să ne zici, am aflat de la fratele tau! strigă supărată în telefon.
-Mamă, iarta-mă! îi spun serios.
-Acum de ce m-ai sunat? S-a întâmplat ceva? Esti bine?
O ,Doamne, a inceput interogatoriul!
-Mamă am nevoie de ajutorul tău ! Am încredere în tine si stiu că nu m-ai minții niciodată!
-O, fiule chiar m-ai speriat, ce s-a întâmplat? întreabă alarmată.
-Stiu că esti departe, dar vreau să mergi până în Carolina de Nord, la Fort Briggs. Acolo o găsesti pe soția mea si as vrea să vezi ce se întâmplă cu ea, pentru că arată destul de rău.
-John, e departe fiule !Si nici n-o cunosc, cum să apar în fața ei?
-Mamă, a fost o rugăminte, dacă nu vrei nu-i nicio problemă, o să văd pe cine trimit.
-Rahat John, nu trimiți pe nimeni, voi merge eu, dar nu promit că voi rezolva ceva! spune nervoasă.
O, Doamne, sper sa nu ma omoare Mona când va afla c-o sa vină în vizită soacra pe care n-o cunoaste, decât din vorbele mele!